O avocată se întoarce în satul copilăriei şi îşi dedică timpul educării copiilor din localitate, deopotrivă săraci şi bogaţi, apropiindu-i. „Edulier“, adică atelierul de educaţie, e rezultatul frământărilor Cristianei Ionescu legate de ce putea face pentru comunitate.

Povestea începe aşa: a fost odată ca niciodată un om întreprinzător. Muncea pământul, dar îşi deschisese şi o simigerie în Orăşelul Copiilor şi o staţie de taxiuri la Floreasca. Avea chiar şi o pădure. Îl chema moş Tănase şi în grădina lui de la Corbeanca, o comună din apropierea Bucureştilor, se adunau primăvara băieţii de însurătoare şi fetele de măritiş. Moş Tănase dădea bal, apoi cununa şi boteza tot satul. Aşa-i plăcea lui, să contribuie la fericirea oamenilor. Ba-i mai ajuta şi cu dota, că nu se zgârcea; era unul dintre cei mai înstăriţi oameni din zona Ilfov, care făcuse avere prin munca lui, deşi avea doar patru clase. Moş Tănase a fost străbunicul Cristianei Ionescu. Grădina lui răsună astăzi de chiotele copiilor veniţi la atelierul de educaţie.

Început de drum

„În curtea în care facem acum «Edulier» era o casă mare, frumoasă pe care comuniştii au vrut s-o facă sediu CAP, în '51. Bunicul a chemat toate rudele şi într-o noapte au dărâmat-o. Grădina încă mai este, dar eu spiritul acela al străbunicului meu am vrut să-l reînvii", povesteşte Cristiana (38 de ani), care a decis să se întoarcă la Corbeanca în 2009, după moartea mamei sale. Atunci a încetinit ritmul. După 12 ani de avocatură, timp în care a lucrat şi pro bono în mai multe organizaţii neguvernamentale. „Nu am mai vrut să merg la birou. Mi-am propus să am şi viaţă, nu doar e-mail. Am considerat că mi-am încheiat misiunea şi că era timpul să fac altceva." Aşa că a început să lucreze la câteva proiecte personale. „Edulier" este unul dintre ele.

Voluntarii îi învaţă pe copii să coloreze