La 1 iulie, Polonia a preluat pentru șase luni președinția Consiliului Uniunii Europene. Donald Franciszek Tusk, premierul polonez, a pledat în alocuțiunea pe care a ținut-o în fața Parlamentului European pentru o Europă unită în fața crizei. Solidaritatea este soluția în fața crizei. „Solidaritatea nu înseamnă să-ți faci pomană, ci să lucrăm împreună pentru interesul comun. Unii trebuie să dea puțin mai mult pentru a-i ajuta pe cei care au nevoie, astfel încît, atunci cînd aceștia se vor pune pe picioare, să-i poată ajuta la rîndul lor pe alții.“ Printre prioritățile președinției se numără ieșirea din criză, întărirea zonei euro, precum și a securității spațiului european, libera circulație a persoanelor, extinderea Uniunii Europene, unificarea Europei, dezvoltarea pieței interne. Solidaritate și optimism, acesta a fost mesajul președintelui Donald Franciszek Tusk, reluat de ambasadorul Poloniei în România, domnul Marek Szczygiel, într-o conferință de presă ținută la reprezentanța Comisiei Europene din București. Fain-frumos și încurajator, așa a sunat. Dar sînt doar discursuri. Strategii concrete n-au fost oferite, iar un discurs optimist îți poate da o euforie de moment și atît. Poate că un optimism ceva mai pragmatic n-ar strica. Solidaritatea există și trebuie să existe, dar ea nu trebuie să devină o povară, nici un dezechilibru pentru întreaga uniune. Situația din Grecia a fost salvată cu investiții financiare imense. Multe țări au deficite bugetare interne mari, probleme de corupție, de imigrație. În aceste condiții, extinderea Uniunii Europene tinde să aducă în interiorul ei țări cu alte probleme interne. Uniunea este o casă mare, cu greutăți și probleme. Lărgirea Spațiului Schengen a generat reacții negative, dacă ne gîndim că Danemarca și-a reintrodus controalele vamale, iar reacțiile sociale în fața valului de imigranți tind să ia forme virulente sa