Statul roman a facut ceea ce multi ii cereau sa faca si il criticau ca nu a facut pana acum: a scos la vanzare un pachet de circa 10% din actiunile OMV Petrom , compania fanion a tarii, in ceea ce trebuia sa fie cea mai mare tranzactie din istoria Bursei de la Bucurest. Si, evident, a esuat.
Investitorii nu au dat navala sa cumpere in actiuni in super oferta pe care Guvernul roman le-o facea in plina vara: actiuni cu un discount mai mic decat cel oferit de OMV, care doar cu o luna inainte se chinuise sa stranga 725 milioane de euro de la investitori. Nu a venit nici vreun rus “mare si rau” care sa ia toata oferta, dupa cum se speriase toata piata cand a aflat ca asa cum e construita oferta un investitor ar putea lua intreg pachetul de actiuni. Probabil, avand in vedere informatiile de pana acum, nu au venit nici macar mai multi rusi “mici” si neaparat “rai” (ca doar nu se poate altfel) care sa fi luat multe actiuni.
Insa in toate discutiile despre petrol, rusi (din pacate americanii au cam lipsit, iar asta cred ca s-a vazut si in oferta), eu nu am inteles ceva: de ce trebuia statul roman sa vanda actiunile?
Oficialii OPSPI, institutia publica, care coordoneaza privatizarile realizate de statul roman, spun ca primul obiectiv este maximizarea sumelor pe care statul le poate obtine, iar al doilea, dezvoltarea pietei de capital locale.
Maximizarea sumelor, in plina vara, cand in fiecare zi apar stiri despre o alta tara care sta sa cada sub povara datoriilor? Evident, nimeni nu poate spune ca peste cateva luni sau chiar peste un an, lucrurile vor sta mai bine. Insa daca acum stau rau, asta ar fi un motiv sa ne grabim sa vindem?
Sunt multe opinii care spun ca politicienii oricum au tot evitat de-a lungul timpului sa aduca marile companii pe Bursa, ceea ce e perfect adevarat. Insa asta inseamna ca trebuie sa fie aduse a