Polska The Times, Varşovia: De 20 de ani încoace, UE s-a angajat pe o cale greşită. Pentru a ieşi din criză, aceasta trebuie să renunţe la ideea de comunitate omogenă şi să formeze adevărate nuclee de ţări care acceptă o integrare strânsă, consideră politologul polonez Roman Kuźniar. Articol preluat din Presseurop.eu/ro, revistă a presei europene, în zece limbi. Toată lumea este astăzi de acord asupra faptului că Uniunea Europeană se află într-un moment de cotitură al dezvoltării sale. Singurele divergenţe de opinii se referă la cauzele situaţiei actuale, la semnificaţia acesteia şi la consecinţele sale. Este interesant totuşi că aceasta se întâmplă după aproape două decenii de dezvoltare intensivă a integrării europene. După 1989, UE a mers din succes în succes, deşi uneori ea a luat obiceiul de a "dramatiza" puţin, atitudine cu care toată lumea se obişnuise.

Motivele pentru acest impas sunt multiple, atât conjuncturale cât şi structurale. Prima categorie include prăbuşirea financiară din anul 2008-2009, venită din Statele Unite ale Americii. Uriaşa datorie publică a majorităţii ţărilor UE, în special din zona euro, a fost atunci dezvăluită. Cauza acestei derive : dorinţa de a trăi deasupra mijloacelor sale, deasupra valorii muncii, pe spinarea altora. Statele trebuiau să ofere un standard de viaţă mai bun, pentru mai puţine impozite. Alchimiştii financiari, lacomi, au făcut restul până la distrugerea finală. Dar criza financiară, desigur profundă şi nedreaptă în distribuţia costurilor sociale, poate fi depăşită.

Criza Uniunii, în calitate de proiect politic, şi cea a modelului actual de integrare sunt mult mai grave. Motivele lor sunt structurale. UE a devenit "prea mare" şi prea diferită în termeni de membri şi schimb de competenţe. Ea a fost diluată, sau cu alte cuvinte a devenit mai puţin coerentă. "Qui trop embrasse, mal étreint" [nt:în s