„Simbolul Constanţei, Cazinoul, este într-o stare deplorabilă! Trebuie să facem ceva!", ne alarmează patetic, după mai bine de un deceniu de nepăsare crasă, municipalitatea... „O decizie înţeleaptă", au exclamat prompt unii, îndemnându-ne, totodată, la o dezbatere serioasă... Cam cât de serioasă?

Păi asta ne-o spune varianta „Q.2." a celebrului sondaj postat pe site-ul Primăriei: „Poate fi păstrat şi reparat (...) cu 10 milioane de euro, ceea ce ar putea însemna cinci ani de pachete pentru bătrâni sau un an de asfaltare străzi şi trotuare"! Spre deosebire de anostele, clarele şi mai puţin comentatele „Q.1." şi „Q.3.", „Q.2." nu e doar o simplă opţiune de vot. E o mică poveste cu deznodământ incert acolo, care, în zilele ploioase, îţi poate chiar smulge o lacrimă. E, în acelaşi timp, o mega-dilemă longitudinală pe care nicio altă administraţie locală din România - de la comuna 1 Decembrie, judeţul Ilfov, până la comuna Zvoriştea, judeţul Suceava - nu şi-o poate permite: „istorie versus asfalt şi hrană pentru nevoiaşi". E simplu: eşti o persoană sensibilă la suferinţa celor din jur, eşti dependent de ajutoarele de la Primărie sau vrei în continuare străzi ca-n palmă, alegi „Q.1." şi iese „Q.1."; te încearcă un dram de melancolie când te plimbi pe faleza oraşului, alegi „Q.2." şi iese o combinaţie între „Q.2.", ceva lamentări conjuncturale şi „Q.3."! Indiferent pentru ce optezi, „Q.2." e cheia marii întrebări, soluţia soluţiilor!

Sub acest aspect, dar şi din nenumărate alte motive, „Q.2." reprezintă, în fapt, una dintre cele mai meschine tentative de manipulare politică pe care mi-a fost dat să le văd. După ce ani în şir a irosit bani şi energii în kitsch-uri exotice, în dansatoare dând din fund şi în proiecte fără orizont, edilul Radu Mazăre, scotocind panicat prin fundul sacului, aruncă o melodramă siropoasă de avarie în ochii alegătorilor creduli -