Cei buni şi cei răi

Cronicarul a citit articolul lui Bogdan Creţu din OBSERVATOR CULTURAL (nr. 324, din 7-13 iulie), intitulat USR în criză?, articol care se încadrează în seria atacurilor îndreptate împotriva lui Nicolae Manolescu şi a USR. Premisa intervenţiei sale se dovedeşte de un simplism deconcertant şi de un tezism prea la vedere: tânărul critic îl antipatizează profund pe preşedintele USR şi, atunci, oricine îl atacă pe acesta se transformă în personaj pozitiv, iar cine îndrăzneşte să spună că este de altă părere e considerat demn de tot dispreţul. De pildă, Aura Christi, Dan Mircea Cipariu, Liviu Ioan Stoiciu, Adrian Suciu îi par un fel de cavaleri imaculaţi, iar „reacţia” lui Ioan Radu Văcărescu, aflat în cealaltă tabără, este tratată drept „pripit slugarnică”. La fel, Horia Gârbea, pentru vina de a vorbi în cunoştinţă de cauză şi de a arăta că lucrurile stau cu totul altfel decât le prezintă acuzatorii de serviciu, este executat literar de către Bogdan Creţu, după o judecată sumară, fiind aşezat cu cărţile sale „într-o zonă de pluton”. Dacă Horia Gârbea este în ochii lui Bogdan Creţu un autor de pluton, am fi curioşi să ştim unde îi aşază el, tot literar, pe cei din echipa de acuzatori, de pildă Dan Mircea Cipariu, Adrian Suciu sau Aura Christi. Ce este supărător în demersul publicistic al lui B. C.? Faptul că îşi expune, plin de încredere în sine, principiile morale înalte şi criteriile estetice absolute de care e călăuzit în acţiunea sa, principii şi criterii pe care însă, foarte repede, chiar în cursul textului respectiv, le uită şi joacă în altă piesă – o piesă unde totul e cântărit cu dublă măsură. Pentru un tânăr critic lipsa de obiectivitate este un defect mortal.

Oraşele Stalin

Primim, de la Braşov, numărul 1-2 din 2011 al revistei ASTRA, editată de Biblioteca Judeţeană „George Bariţiu” din Braş