"Tie ti-am daruit, Doamne, toata viata mea!"

Marti, 19 iulie, in jurul orei 11.00, in chilia sa de la Manastirea "Adormirea Maicii Domnului" din Techirghiol, parintele Arsenie Papacioc s-a mutat la cele vesnice. Crestinii care, ca in fiecare zi, faceau coada la usa sfintiei sale, pentru un sfat ori o binecuvantare, au fost coplesiti de tristete pentru pierderea duhovnicului, dar si de bucurie, pentru ca am castigat cu totii inca un rugator in Cer, de-a dreapta Tatalui.

Parintele Arsenie Papacioc a fost unul dintre cei mai vestiti si mai iubiti duhovnici ai nostri. O viata de suferinta si dragoste au facut din chipul sau unul translucid, prin care puteai zari lumea de dincolo. Si asta te cutremura de nadejde. Iar marea speranta pentru mantuire, pe care ti-o sadea in inima prin simpla prezenta a sa, era dublata de o nestavilita veselie a sufletului, care izvora din el continuu. Spunea ca omul care crede in Hristos trebuie sa se bucure, pentru ca este salvat. Asa si facea, trecand peste toate durerile, cu un zambet.

Parintele Arsenie Papacioc s-a nascut pe 13 august 1914, in satul Misleanu, comuna Perieti, judetul Ialomita, intr-o familie de aromani instariti. In 1932, a absolvit, la Bucuresti, Scoala de Arte si Meserii, si chiar din acel an, luat de valul de entuziasm al generatiei sale, s-a inscris in Miscarea Legionara. In 1938, a fost arestat si inchis in lagarul pentru legionari de la Miercurea Ciuc, desi nu se facea vinovat de nimic. Dupa eliberare, a fost secretar intr-un birou de avocatura din Zarnesti, localitate unde, in toamna lui 1940, in timpul scurtei guvernari legionare, a ajuns sef de plasa si primar. Dupa asa-numita "rebeliune legionara" din ianuarie 1941, a fost arestat, judecat si condamnat de Tribunalul Militar Brasov la sase ani de inchisoare. A cerut si i s-a aprobat eliberarea din inchisoare, pentru a pleca pe front, in linia