Mâncăm unt care nu e unt. Fără să avem habar! Comercianţii vând tot soiul de grăsimi, dar au grijă să treacă pe ambalaj, în tot felul de combinaţii, denumirea de unt. E drept că pe spatele ambalajului e trecută şi compoziţia reală, însă puţini sunt cumpărătorii care se obosesc să citească. Astfel, mulţi descoperă că au fost înşelaţi abia când ajung acasă.
Producătorii au scos pe piaţă unt care conţine grăsimi vegetale. Cu alte cuvinte e unt numai pe hârtie. În realitatea produsul nu se deosebeşte cu nimic de margarină. Conţine coloranţi, vitamine sintetice, aromatizanţi artificiali şi grăsimi pe care organismul cu greu le poate transforma în energie.
Tocmai de aceea majoritatea românilor preferă untul. Adică grăsimile naturale, care se regăsesc în lapte.
Cum e mai ieftin să faci margarină şi să pui pe etichetă unt decât să faci unt adevărat, comercianţii s-au pus pe treabă.
Iar cumpărătorii se lasă uşor înşelaţi. Dacă pe ambalaj scrie cu litere de-o şchioapă "UNT" nu mai citesc şi compoziţia produsului. Dau banii şi abia atunci când ajung să folosească, aşa zisul unt, îşi dau seama că ceva nu este în regulă.
Mai grav e însă că în unele cazuri, producătorii nu trec nici pe spatele ambalajului compoziţia reală. Inspectorii de la protecţia consumatorului au dat mai multe amenzi şi au confiscate produse. Nu au însă cum să scoată de la raft produsele cu etichete amăgitoare.
Aşa că singura apărare e atenţia. Citiţi etichetele. Iar dacă pe ele scrie unt de masă A, cu un conţinut de peste 70 la sută grăsime şi unt de masă B, cu un conţinut de peste 60 la sută grăsime, cu siguranţă e unt veritabil, produs în ţara noastră. Pentru restul, întoarceţi produsul pe toate părţile şi citiţi şi acolo unde scrie cu litere mici de tot.
Un român mănâncă în medie 700 de grame de unt pe an. De 10 ori mai puţi
