- Comentariu - nr. 830 / 23 Iulie, 2011 Dumitru Sinu, alias Nea Mitica, simpaticul si fascinantul meu prieten, neobosit in dezvaluirea celor mai strasnice momente din viata lui din exil, nu-si revarsase nici pe departe "sacul plin cu amintiri”; ma avertizase inca de la prima noastra intalnire ca viata lui este un adevarat roman si iata ca spusele lui imi dovedeau de fiecare data cata dreptate avusese! Ii priveam cu admiratie fiecare gest, fiecare traire si tresarire a muschilor fetei, fiecare licarire din privirea lui agera si inteligenta, pe parcursul relatarilor pline de miez si talc, minunandu-ma de felul in care transmitea informatia si reusea fara prea mult efort sa captiveze pe cel ce-l asculta si sa-l incante. Neintrecut artizan al detaliilor, fascinant si jovial, stia intr-un mod aparte sa iti starneasca curiozitatea, sa te transpuna in momentele despre care vorbea si sa-ti descreteasca fruntea, presarand cu abilitate cate-o glumita aleasa cu grija si potrivita contextului, astfel incat timpul scurs in prezenta lui sa ti se para mereu prea scurt pentru cate ar fi avut de spus… Asa s-a intamplat si atunci cand mi-a povestit despre Nichita Tomescu, un personaj care a jucat un rol deosebit in viata plina de inedit si aventura pe care nea Mitica a trait-o dupa plecarea din tara. "De acum sa-mi spui unchiule, iar eu iti spun nepoate!” Inchisoarea Panciova din Iugoslavia a fost locul de unde viata lui nea Mitica a inceput sa-si schimbe cursul si sa serpuiasca sinuos pe cararile necunoscutului… Aici, prietenul meu l-a intalnit pe Nichita Tomescu, un avocat din Bucuresti care reusise si el sa scape din ghearele comunistilor si pornise in lumea larga pentru a-si fauri o noua viata. De cum l-a remarcat pe nea Mitica, Nichita l-a privit indelung cu ochi scrutatori si ageri, cautand sa-i patrunda fiinta; s-a apropiat de dansul si l-a intrebat: "De unde esti?”. "Din zona