- Mari actori, celebri deopotriva, si-au egalat gloria, prin frumusetea iubirii lor de o viata. Asa de rara, in ziua de azi -

Cel mai pur personaj

- Domnule Damian Crasmaru, faima carierei dumneavoastra artistice este dublata de aceea a povestii de iubire pe care o traiti alaturi de sotia dumneavoastra, actrita Carmen Stanescu. Prima intrebare e aproape obligatorie: cum rezistati de atata timp alaturi de aceeasi femeie?

- Carmen e o fiinta fascinanta, si nu numai pentru mine. Ea a fost fascinanta si pentru public. E o fiinta cu totul speciala, o fiinta indepartata de mizeria morala a profesiei de actor, bantuita adesea de invidie, gelozie si rautate. Asa e gloria. Dupa cum spunea Dante: "Gloria e iasma cea mai ingrozitoare a omului". Gloria e o otrava care, atunci cand te atinge, te poate determina sa faci lucruri care depasesc orice inchipuire. Carmen, insa, desi gloria i-a umplut cupa vietii, nu a fost niciodata corupta de aceste aspecte negative. Ea a fost mereu pura, mereu sincera, mereu deschisa la a primi tot ceea ce este frumos, in drumul acesta pe pamant. Eu langa ea...? E posibil ca asa a vrut Dumnezeu, asa mi s-a intamplat sau asa a vrut Carmen. Nu stiu cum sa explic aceasta uniune a noastra. Eu, prin profesia pe care am avut-o, nu am fost prea odihnit si prea fericit. Intotdeauna am fost incordat, disperat si dornic de a face si altceva decat ceea ce faceam. Carmen a echilibrat insa balanta, cu subtilitate si delicatete. Ea a fost fiinta cea mai pura din viata mea, poate c-a fost chiar si personajul cel mai pur dintre toate personajele pe care le-am intalnit in 195 de piese, in care am jucat in 60 de ani de cariera. Ea a fost si este ingerul meu pazitor, calauzitor si ocrotitor. Daca Dumnezeu m-ar mai trimite inca o data pe Pamant, ca sa mai fac penitenta, as spune: "Doamne, sunt de acord sa ma si rastignesti, dar cu o con