Se mai balbaia, mai articula prost cate un sunet, dar a ajuns unul din marii oratori. Cine a citit cele 4 Filipice ale lui Demostene stiu despre ce vorbesc. Acolo si in alte cateva discursuri sunt descrise sau se fac referiri la modul in care functiona atunci economia si sistemul bancar elen. Care era importanţa economică a băncilor, riscul activităţii bancare si cum erau cautate aproape permanent sursele secrete de capital. În economia ateniană nimic nu era clar, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.

Puţine lucruri au putut fi cuantificate cu precizie în timp ce şi mai puţine au putut fi aduse la cunoştinţa publicului larg. Prin intermediul băncilor, identitatea deponenţilor – în special cele ale căror venituri erau „invizibile” – a fost ţinută în secret. Doar dacă dovedeau că au o reputaţie de integritate, bancherii erau capabili să colecteze şi să gestioneze sume mari de bani.

Operatiunile bancare au fost asimilate, în mintea cetăţeanului simplu, cu dezordinea. Desigur, acest lucru a fost ajutat de faptul că băncile au fost singura formă de tranzacţionare în cazul în care nu a fost necesară prezenta unui martor. De regulă, bancherii păstrau înregistrări scrise ale tranzacțiilor lor, dar au existat cazuri în care tranzacţiile au fost ţinute ascunse chiar de ei.

Foarte rar aceste activităţi au ieşit la lumină.

Într-unul dintre exemplele cele mai cunoscute din perioada cuprinsă între 386/7 şi 354 î.Hr. s-a petrecut atunci când camera tezaurului sacru (opisthodomos) de pe Acropole a fost arsă de administratorii trezoreriei zeitei Atena. Acestia au urmărit să evite ca secretele secretele de creditare ale băncilor cu bani publici să fie dezvăluite. Banii din acest tezaur ar fi trebuit să rămână neatinsi fiind în responsabilitatea functionarilor trezoreriei. Când băncile nu au mai fost în măsură să le ramburseze împrumuturile, ace