Stimata redactie,
Ma numesc Tirtirau Gheorghe si am 46 de ani. Va citesc si va apreciez pentru tot ce faceti, pentru echilibrul de care dati dovada, bunul simt si responsabilitatea ce va caracterizeaza. A va scrie e o decizie grea. Nu pentru ca nu as avea ce sa va spun sau nu as sti cum. Dimpotriva! Este greu, pentru ca am sentimentul ca ceea ce fac e inutil.
Muncesc, traiesc in aceasta tara si incerc sa supravietuiesc. Nu sunt un om bogat, traiesc din salariu. Am crescut, m-am educat si am trait in spiritul respectului fata de aceasta tara, daca pare un lucru rau, mi-l asum. E mult prea dureros ce se petrece cu noi! Un resort obscur ne impinge numai spre distrugere. Lacomia si rautatea ne-au umplut pana la refuz, cu o nonsalanta criminala, am distrus aproape toate locurile de munca, manati de o mana de indivizi cinici si, culmea, alesi de noi. Am castigat trista libertate de a fi robi si am imbratisat cu lacomie idealurile altora. Mari oameni, voci importante ale partidelor, ne umilesc si ne calca zilnic in picioare. Pentru ei e ok, ei sunt emblema succesului, singura asemanare cu ei e ca vorbim aceeasi limba! Cine suntem noi in acest decor? Stam cu mana intinsa pentru "fonduri structurale". Avem atatia oameni destepti, buni patrioti, unul nu va ajunge in frunte, sistemul are grija de asta. Astazi, tara trebuie sparta in bucati mai mici, vezi Doamne, nu ne intra fondurile altfel... Este cea mai mare idiotenie (scuzati expresia), mi-e greu sa o comentez, stiu ca doar impreuna si uniti am razbi peste toate. Din pacate, unul e adevarul si alta "varianta oficiala". Exemple avem multe la indemana. Ma doare ca este atata saracie si disperare intr-o tara asa de bogata, ma doare ca nu avem nici o putere de a ne schimba in bine, ma doare ca nu avem oameni carora sa le pese de noi, cei multi. Un singur lucru mai vreau sa spun: bunicii mei au avut doi baieti,
