Motanel a invins stralucit si a ajuns deputat si ministru, seful - secretar de stat si Relu - sef. Intra la ministru ca la el acasa, era pupat si respectat. Chiar cei de la minister erau curtenitori cu el. Cind i s-a spus ca l-a chemat seful, Relu Guran stia ca motivul nu era cu siguranta avansarea sa. Nu simtea nici teama, nici curiozitate, dar nelinistit era. Implinea 55 de ani si la virsta asta era greu sa te apuci de alta munca, de alta meserie. Relu nu era insa un panicard si pasea hotarit pe un coridor ingust, neaerisit si nevaruit de cind lumea s-a facut lume. Era cam la fel ca si la Consiliul Judetean Iasi, doar ca era mai putin circulat. Seful nu prea era vizibil salariatilor, dar era cam prea vizibil printr-o crisma dintr-un chiosc situat pe malul riului Nicolina. Dar asta se intimpla in afara orelor de program. Guran bate cu inima in usa si aude clar cuvintul "intra". Deschide usa si observa ca nu produce nici un efect asupra sefului. Acesta era cu spatele spre usa, aplecat pe o harta imensa intinsa pe o masa. Omul da binete si asteapta un raspuns de la sef. Numai ca seful nu raspunde si continua sa cerceteze harta. Dupa un timp, incepe sa vorbeasca de parca erau impreuna de la nastere. - Aici, in sectorul asta, stam bine de tot. - ?! - Tu ce zici? - Eu zic ce zice seful. - Adica? - Stam bine in acel sector. - Care? - De aici nu vad. - Pai, apropie-te. Aici, vezi toata zona asta? - Da. - N-avem nici o sansa. Ne bat mar. In plus, Neculiciu al nostru este un prost sadea. Tu ce crezi? - Stiu si eu? Este cam prostut. - Asta zic si eu. Nici o sansa. Dar dincoace, stam bine. In plus, Motanel este tare de tot. - Care Motanel? - Asa ii zicem noi, amicii. Il cunosti, nu? - Putin. - Ei, ce zici? Te bagi? - Unde? - In echipa lui Motanel. Tu ai un talent formidabil sa faci caricaturi si cu scrisul, esti batos. - Este adevarat, dar... - Ei, lasa, nu fi modest. Vrei o t