Radu Adrian Ionescu, cel care a condus colectivul de arhitecţi care a realizat, în 1983, actuala siglă a Universităţii Craiova, a vorbit pentru Libertatea despre legătura dintre leul de pe piepturile şi de pe fanioanele “alb-albaştrilor” şi spiritul de învingători care alimenta foamea de rezultate a fotbaliştilor Craiovei Maxima. Radu Adrian Ionescu, cel care a condus colectivul de arhitecţi care a realizat, în 1983, actuala siglă a Universităţii Craiova, a vorbit pentru Libertatea despre legătura dintre leul de pe piepturile şi de pe fanioanele “alb-albaştrilor” şi spiritul de învingători care alimenta foamea de rezultate a fotbaliştilor Craiovei Maxima.

“Nu sunt un fan al fotbalului, dar sunt un suporter al Ştiinţei. În 1983, pe când lucram la Institutul de Proiectări Judeţene (IPJ) Dolj am fost desemnat împreună cu Cristian Ciomu şi Petre Dragu să facem parte din colectivul care trebuia să realizeze o stemă nouă pentru echipa de fotbal, deoarece jucam în cupele europene, unde fanii adversarilor aveau fanioane, mascote, fulare, steaguri sau insigne cu embleme mai complexe decât a noastră. Culorile au rămas cele clasice, alb şi albastru, şi, cum fusesem pe stadion la multe meciuri, mi-am dat seama că stilul agresiv al fotbaliştilor era asemănător cu cel al unor lei care îşi atacă prada. Leului i-am pus într-o lăbuţă o sabie, iar pe cea din spate o sprijinea pe o minge, pentru a face legătura cu fotbalul. Leul a fost înconjurat de cinci «U» concentrice, la care am ajuns pornind de la cele cinci cercuri olimpice. Ce jocuri făceam pe atunci, eram lei-paralei!”, spune Ionescu.

Pentru arhitect, cea mai frumoasă amintire din fotbal o reprezintă meciul cu Kaiserslautern, la care a fost pe stadion, dar recunoaşte că din 1983, de la partida craiovenilor cu Benfica, atunci când portughezii l-au folosit neregulamentar pe Strömberg, nu a mai fost pe “Ion Oblemenco”, s