Era in ajunul zilei mele de nastere si ma gandeam asa: "Doamne, nu mai cade nici un pui din cuib, pe care sa-l adopt eu...".

Si gandindu-ma mai departe ce as vrea, m-am hotarat: un pui de graur. Mai crescusem si alti pui de pasari, dar gugustiucii cei mari din gradina ii alungau, gelosi, cand ii scoteam afara din casa.

Deci, mi-am dorit un pui de graur pe care sa-l cheme Relu-Graurelu. Si, sa vedeti dragii mei, minune mare: a doua zi, pe la sapte dimineata (era sfarsitul lui iunie), aud in gradina o pereche de grauri caraind, ca si cum ar fi un pericol, si mi-am dat seama ca isi insotesc puii in primul lor zbor. Cautand prin gradina, l-am vazut deodata pe Relu, langa balta cu testoase, si m-am gandit: ori se ineaca, ori il prind broastele. Asa ca l-am luat, bucuroasa ca mi-a implinit Dumnezeu dorinta asa de repede, si ca mi l-a facut cadou chiar de ziua mea. I-am scurtat un pic varful aripioarelor (secretul ca sa-l imblanzesti rapid) si, impreuna cu baietelul meu, ne-am pus pe prins muste si pe scos rame. Intr-o jumatate de ora, era indopat pana la refuz, imblanzit de-a binelea, si se gandea, stand pe degetul meu: "Mama, da' bine am mai nimerit!". Desi manca ziua non-stop gaze si fructe, cand s-a terminat sezonul dudelor, preferatele lui, a descoperit ca, de fapt, ii place orice fel de hrana, in afara de insecte. Intra Relu in farfuria cu omleta a copilului si se certa cu el daca-l gonea. Se plangea baiatul: "Da', ce, mama, mananc omleta cu picioare de pui?"!. Manca branza, carne cruda, peste, budinca, sarmale, inghetata si orice mancare gatita, din care-si alegea bucatele de ceapa prajita. Manca si lubenita, mere, pere, prune, banane, si tot timpul il purtam pe cap sau pe umar. Avea rabdare sa se uite si la televizor, dar sa fie cu mine.

Cand veneau musafiri si stateam in gradina, era si el nelipsit, sa asculte ce se pune la cale, ba ch