"Dumnezeu este iubire!"

Daca vom cerceta calendarul cu sfinti al Bisericii noastre, vom vedea cum numai doi dintre oamenii ce apartin Vechiului Testament, deci care au vietuit pe pamant inainte de Pogorarea Sfantului Duh, sunt cinstiti cu sarbatori mari, la care se face priveghere, care sunt marcate cu rosu si constituie zile nelucratoare: Sfantul Ilie si Sfantul Ioan Botezatorul.

Sfantul Ilie a vietuit in Israel in veacul al IX-lea inainte de Hristos. Numele Ilie (in ebraica: - liyah) vrea sa spuna "Dumnezeul meu este YHWH (Iahv)". Sinaxarul, urmand Traditiei, ne spune lucruri cu totul minunate in legatura cu nasterea si copilaria Sfantului. Astfel, la nasterea sa, tatal sau a vazut in vis oameni invesmantati in alb, invelind copilul in scutece de foc, si care, dandu-i numele de Ilie, i-au dat sa manance para de foc, simbol al ravnei pentru Dumnezeu, care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si petrecea necontenit in fata lui Dumnezeu in feciorie nepatimitoare, post neincetat si rugaciune arzatoare. In felul acesta, sufletul sau a devenit ca focul, constituind un model pentru viata monahala de mai tarziu.

Istoria captivanta a vietii si a faptelor Sfantului Ilie cel din Tezva Galaadului poate fi citita pe nerasuflate in Biblie, in cartile a 3-a (cap. 17-19) si a 4-a (cap. 1-2) ale Regilor. Cele mai reprezentative momente ale vietii sale sunt cunoscute de marea majoritate a credinciosilor:

* cum a fost trimis Ilie de Dumnezeu in pustie, in rastimpul in care Acesta a abatut o seceta mare asupra poporului lui Israel, pentru a-l scoate din ratacirea de credinta in care cazuse;

Sfantul Ilie - icoana din Marginimea Sibiului * cum acolo era hranit de corbi;

* cum s-a dus apoi la vaduva din Sarepta Sidonului si cum a facut ca acesteia sa nu i se termine bruma de f