Incheierea oficiala, prin NUP, a scandalului Legii pensiilor a fost sufocata de stiri mai arzatoare ale momentului, dar nu cred ca trebuie trecuta cu vederea. Mi-e greu sa spun daca Roberta Anastase si Sever Voinescu au comis o infractiune in sensul Codului Penal in cazul votului la Legea pensiilor si ar fi trebuit, intr-adevar, anchetati si judecati pentru ea.
Parchetul socoteste ca nu si, fiind singurul palier credibil al Justitiei romanesti, inclin sa cred ca nu a fost vorba despre o autentica fapta penala. Dar simplul fapt ca nu discutam despre o raspundere penala nu inseamna ca incidentul absolut penibil ar trebui inchis pur si simplu. Caci pentru politicieni functioneaza si un altfel de raspundere, aceea politica. Ea nu beneficiaza de prezumtie de nevinovatie, nu are nevoie de nicio hotarare judecatoreasca si nici macar de confirmarea unor suspiciuni pentru a fi activate rapid si fara drept de apel, asa cum am vazut ca se intampla in restul Europei civilizate.
Raspunderea politica este a politicianului in fata electoratului si are ca principal scop nu atat pedeapsa, cat prezervarea increderii oamenilor in institutiile fundamentale si in clasa politica, care nu-si pot indeplini misiunea decat daca sunt mai presus de orice acuzatii si banuieli. Acesta este motivul pentru care un politician prins, uneori chiar nevinovat, intr-un scandal, trebuie sa se retraga rapid cel putin pana la clarificarea situatiei.
In scandalul votului Legii pensiilor nici macar nu stiu ce mai e de clarificat. Indiferent daca fapta era sau nu penala, votul a fost clar fraudat. O simpla eroare, spune Roberta Anastase. Personal, nu cred, dar si sa fie asa, eroarea ar fi inadmisibila chiar daca tipul acesta de "erori" a marcat istoria parlamentara a ultimilor 20 de ani. Pentru ca ele submineaza grav credibilitatea actului legislativ si arunca o imensa umbra
