Multe dileme sunt pe lumea asta, dar una sigur a fost rezolvata: Numai roman sa nu fii! Mai mult impinsi de nevoie, decat de bunavoie, milioane de romani au luat cu asalt Europa si, dupa ce au ingenuncheat-o, s-au asezat gospodareste care pe unde, incercand dupa propriile-i puteri sa isi castige dreptul de a trai ca un om.

Manuind temeinic coada lopetii sau a maturii, emigrantii pareau sa traiasca o mirifica viata de basm, spre invidia celor care nu au avut suficient curaj financiar sa isi paraseasca patria muma. Acestia din urma pot acum sa fie fericiti: Spania a luat taurul de coarne si a hotarat sa restrictioneze accesul pe piata muncii. Evident, doar pentru romani.

Desigur ca masura poate fi comentata in fel si chip si nu trebuie sa ne ingrijoram ca nu ar avea cine. Grav este ca, pierduti in notiuni ditirambice, nu vrem sa vedem dramatismul situatiei: Romania este singurul stat din Europa care are aproape 2/3 din forta de munca direct productiva plecata peste hotare. Macar pentru CAS, raportul nu trebuia sa fie invers?

In mod paradoxal, principalul vinovat pentru aceasta situatie este chiar emigrantul si nu casta politicienilor, care respectand principiile enuntate de artizanul exodului modern, cunoscut ca si "nepotul matusii", nu a facut altceva decat sa culeaga roadele unui vis nascut in perioada de fructuoasa colaborare cu Uniunea Sovietica: fuga in Occident.

Usurati de povara locurilor de munca, dar impovarati de miliardele cu care ploua peste Romania, politicienii romani s-au trezit sprijiniti indirect de miile de familii ramase in tara, a caror unica grija era (si este) sa cheltuie cu sau fara folos, renta lunara pentru care nu depune nici cel mai mic efort. Trai neneaca pe banii emigrantului!

Ajunsa intr-un moment de cumpana, Uniunea Europeana (din care noi ne-am autoexclus din momentul aderarii)