În Evul Mediu s-a aplicat destul de frecvent tactica pământului pârjolit în faţa invadatorilor. Trecerea prin foc a caselor şi recoltelor, adică a unui trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, era justificată prin dorinţa oamenilor de a păstra speranţa într-un viitor care să nu fie marcat de jugul sclaviei.
După secole de "progres", acum a venit rândul viitorului să fie pârjolit, în încercarea disperată de acoperire a politicilor catastrofale din ultimele decenii, finanţate printr-o creştere fără precedent a datoriilor, atât publice cât şi private, care nu mai pot fi plătite.
Alexandru Vlahuţă scria la începutul secolului trecut că "minciuna stă cu regele la masă". Dar de atunci a trecut mult timp, omenirea a evoluat, iar democraţia, cu al său apogeu reprezentat de Uniunea Europeană, a devenit regimul politic dominant la nivel global.
Negarea cauzelor care au condus la această criză existenţială a democraţiei a forţat autorităţile să recurgă aproape exclusiv la ultimele măsuri anticriză, minciună şi fraudă, iar "democraţiile" actuale au ajuns în stadiul în care fiecare cetăţean este vinovat doar pentru faptul că există şi trebuie să-şi dovedească permanent dreptul la viaţă prin plata unor taxe tot mai mari.
"Respectul" conducătorilor pentru cetăţeanul de tip nou, european, a crescut mereu în perioada postbelică, odată cu antrenamentul propagandistic tot mai intensiv pentru ştergerea oricărui tip de identitate.
Din păcate, nu doar respectul conducătorilor a crescut în ultimele decade, ci şi datoriile publice. Acum situaţia a devenit serioasă, iar "când situaţia devine serioasă, trebuie să minţi", după cum declara recent preşedintele Eurogrup, Jean-Claude Juncker. După cum este cazul politicii monetare, toate deciziile economice trebuie discutate acum "în spatele uşilor închise", a mai declarat Jean-Claude Juncker în cadrul unei conferi
