Nemții socotesc fiecare bănuț împrumutat Greciei iar fiecare cent se merită pentru că vor avea asigurată o piață de desfacere pentru bunurile lor, scrie The Telegraph. Summit-ul de joi a arătat cât de aproape este Germania de a-i îndeplini visul lui Bismarck: un imperiu economic care se întinde din Centrul Europei până în Estul Mediteranei.

În 1929, politicienii și reprezentanții băncilor centrale vedeau aurul drept moneda perfectă de schimb în locul celei naționale. Acum, liderii europeni au dezvoltat aceeași superstiție legată de euro. Se ambiționează să pastreze legea monedei unice europene, fără să ia în calcul costurile sau efectele economice și sociale ale acestei atitudini.

Spre exemplu, Fondul Monetar Internațional a arătat în nenumărata rânduri că singura modalitatea de a salva zona euro este integrarea fiscala a statelor. Iar un prim pas a fost făcut joi când statele din zona euro au acceptat ca locuitorii din statele cu economii puternice să plătească pentru refacerea sistemelor de pensii și asigurări sociale din țările cu economii precare și care sunt aproape de a intra în incapacitate de plată.

Mulți analiști consideră că deciziile de joi au salvat zona euro, însă trebuie menționate și consecințele unei uniuni fiscale europene. În primul rând, va înseamna distrugerea economiilor din sudul Europei. Într-adevar, acest proces este destul de avansat. Însă, grație apartenenței la zona euro, multe state aflate la periferie precum Grecia sau Portugalia, chiar până la Spania sau Italia, sunt capabile să ofere alimente, produse de larg consum sau chiar haine la prețuri mult mai mici decât ar putea economiile nordice. Iar liderii lor politici sunt obligati să accepte să implementeze măsurile impuse de țările puternice, în schimbul unor finanțări substanțiale, care le salvează statul de la faliment.

Iar exact când aceste economii slabe susp