Înaltul personaj trece în ochii opiniei publice drept «sărac şi cinstit», dar, mai ales, drept ochiul veşnic treaz aţintit asupra menajeriei de la Putere.
„Ultimul bal la Şarpele Roşu", romanul publicat recent de Dinu Săraru la Editura Adevărul Holding, se petrece în lumea înaltă a politicii din anul de graţie 2004. Nu numai jurnaliştii şi politicienii, dar şi simplii cititori ar putea descoperi în multe dintre personajele cărţii trăsături ale unor persoane reale de pe scena noastră publică: Coriolan Pomposu - Adrian Năstase, Elefterie Teoforu - Ion Iliescu, Alexandru Dan Calomfirescu - Dan Ioan Popescu, Pafnutie Diocleţian Zoritu - Traian Băsescu, Ică Gorun- Petre Roman, Niculina Firboboc - Elena Udrea. Persoanele reale au fost trecute însă prin puternicul talent al scriitorului Dinu Săraru pentru a deveni nu numai personaje de ficţiune, dar şi tipuri de politicieni din România postdecembristă.
Dintre aceste tipuri se detaşează, graţie forţei lui Dinu Săraru de a trece dincolo de aparenţe, preşedintele Elefterie Teoforu. Pentru tipul de politician întruchipat de Elefterie Teoforu, crucială rămâne scena audienţei acordate lui Onufrie Pârgariu, şeful Departamentului de Comerţ Exterior. Profesor la facultate, virgin într-ale politicii postdecembriste, el acceptase postul, convins de vorbele mari ale celor care-l numiseră - premierul Coriolan Pomposu şi preşedintele Elefterie Teoforu. La nici două zile de la instalare, Onufrie Pârgariu are prilejul de a lua contact cu adevărata lume în care intrase atât de plin de naivităţi. Tânărul demnitar e chemat la cabinetul şefului său direct, ministrul de resort. Dă acolo şi peste proaspăt numitul vicepremier al Guvernului. Prin statut, Departamentul lui Onufrie Pârgariu se ocupă de licitaţii. După o scurtă introducere, cei doi intră în subiect: orice licitaţie, orice contract trebuie să le aducă o cotă din comis
