Actuala criză financiar-economică ce afectează întreaga Europă este în parte şi rezultatul legăturii dintre oamenii de la guvernare şi marii afacerişti, dar şi marii bancheri. La summitul european de pe 21 iulie, datoria grecească a fost „europenizată“, dar problemele pe care le are zona Euro şi Uniunea Europeană nu au fost rezolvate.
Sfârşitul imperiului sovietic, în 1991, l-a inspirat pe David Rockefeller să spună că, prin căderea bipolarismului ideologic şi de putere al Războiului Rece, se deschidea perspectiva unei „noi ordini mondiale", mai sofisticate, ceea ce ar fi justificat o conducere a acesteia de către bancheri, manageri corporatişti şi o „elită intelectuală". În fapt, ultimele două decenii ne-au prezentat o astfel de asociere, dar nu cu „elita intelectuală", ci cu politicienii care se pretindeau a fi de altă factură decât cei dinaintea terminării Războiului Rece.
Şi, probabil, ca să demonstreze opţiunile „noii clase", imediat ce a câştigat mandatul prezidenţial, preşedintele francez Nicolas Sarkozy s-a relaxat pe un iaht pus la dispoziţie de liderul unei corporaţii. „Berlusconizarea" în Italia este un fenomen deja simptomatic pentru astfel de evoluţii. Mai recent, premierul britanic a trebuit să „deconteze" relaţia sa cu Murdoch. Iar un rezultat evident oferit de acest tip de „guvernare" este actuala criză globală financiar-economică, pe care o gestionează pe căi „democratice", înveştmântate adesea în expresii populiste, naţionaliste şi xenofobe.
Bilanţul - abia în 2014
Întrunirea liderilor celor 17 state membre ale zonei Euro, în 21 iulie a.c., a fost aşteptată cu mare interes de toată lumea. Analiştii pieţelor financiare erau pregătiţi să proclame, pe baza comportamentelor anterioare, incapacitatea Eurogrupului de a lua deciziile necesare şi, în consecinţă, să prevadă o evoluţie sumbră a monedei Euro, poate chiar prohod
