Vlad Ghiţă se numără printre puţinele valori ale oraşului pentru care viitorul suna bine chiar din băncile şcolii. După ce a punctat BAC-ul din acest an cu zece pe linie, Vlad Ghiţă a primit o bursă integrală la universitatea Rice din Houston.

Este printre puţinii elevi români care au reuşit performanţa de a câştiga bronzul şi argintul la Olimpiada Internaţională de Fizică din Brazilia (2008) şi Taiwan (2009), performanţă care l-a situat pe locul 31 în lume. Secretul reuşieti sale stă nu doar în orele petrecute în laborator, în mijlocul experimentelor, cât în pasiunea sa pentru material care i-a adus performanţe greu de egalat printre învăţăceii arădeni.

„Consider că anii din gimnaziu au pus bazele evoluţiei mele ulterioare, fizica fiind mereu pe primul loc. Până să împlinesc 16 ani, participam doar la Olimpiada de Ştiinţe, pentru că nu îndeplineam vârsta pentru o participare strict la fizică, dar aceasta a fost preferata mea mai ales că nu punea accentul pe detalii inutile”, spune Vlad.

Fără meditaţii, dar cu setea de cunoaştere în prim plan

Nu au fost necesare meditaţii ca Vlad să înţeleagă dedesupturile fizicii. Profesorii îl scuteau uneori de la materiile neimportante pentru a se refugia în laborator, motiv pentru care, la naţionale a început să se formeze o rivalitate între elevii bucureşteni şi el.

„În primii doi ani de liceu am ieşit pe primul loc la Naţionala de Fizică. Cred că eram văzut ca o sperietoare de către „rivalii” mei de la olimpiadă. Cu elevii din Bucureşti eram în rivalitate, dar era una prietenoasă”, mai spune Vlad Giţă.

„Antrenamentele” din laborator au reuşit să-l ducă la un nivel în care Vlad ştia în clasa a X-a material de a XII-a. „Înainte de olimpiadele locale lucram subiectele judeţene, iar când mă pregăteam de Olimpiada Judeţeană, lucram cele de naţională”, explică viitorul student de la Houston.

P