După o intervenţie chirurgicală majoră, se iau măsuri de prevenire a consecinţelor ei negative. Din experienţa proprie vom analiza o operaţie de cavernom sau altfel spus, leziune cerebrală, prima fiind denumirea ştiinţifico-nebuloasă iar cea de a doua reprezentând echivalentul “petelor pe creier” la propriu, nu la figurat – de a băga pacientul în sperieţi. Operaţia, mai ales dacă a avut şi complicaţii, îţi dă un sentiment incontestabil de senzaţional, toţi se preocupă de soarta ta şi există câteva proceduri de care un ipohondru s-ar declara în sfârşit satisfăcut.

În primul rând, pentru anestezia generală trebuie să completezi un chestionar cu toate afecţiunile, alergiile, bolile genetice până la a III-a generaţie, operaţiile suportate, suferinţele coloanei vertebrale, starea de răceală şi graviditate (discriminare pozitivă feminină), preferinţele de anesteziere şi câte şi mai câte. Bănuiesc că este un prim test de integritate a activităţii corticale: verificarea memoriei ca să-ţi aminteşti toate cele; puterea de abstractizare ca să le sintetizezi pe fiecare în două rânduleţe; capacitatea de comunicare şi conversie a limbajului traducând totul; iar apogeul cerinţelor constă în exprimarea opţiunii personale – ca una din formele supreme de manifestare a libertăţii umane, adică să alegi între engleză sau germană. De exemplu, “dischinezia biliară”, o chestiune neimportantă dar care-ţi dă dureri de cap şi ţi-a provocat greţuri neaşteptate în momentul când ai născut, motiv pentru care ţi s-a reproşat că n-ai pomenit-o din timp, că i-ai încurcat cu vomitatul, ai dori acuma să nu scape nesemnalată. Şi realizezi că germană nu ştii deloc, cu româna, franceza sau maghiara n-ai ce face, iar în engleză ai fost atât de neglijent cu termenii medicali că nici atâta n-ai habar, de te faci de toată minunea, fir-ar să fie! Pe urmă, îţi reproşezi că nu ai participat la niciun