Vitalie Marinuţă, ministrul apărării în cel de-al doilea stat românesc – unul dintre viitorii lideri politici importanţi, de la Chişinău, datorită acurateţei declaraţiilor sale publice, bazate pe fapte verificabile, şi previziunilor lucide, ce ţin cont de expertize occidentale inatacabile, pe plan pragmatic – a declarat, după recenta sa întâlnire cu secretarul general al NATO, că apartenenţa posibilă, a Republicii Moldova, la Alianţa Nord-Atlantică, ar fi pe măsura realităţii de netăgăduit: statutul de neutralitate implică asumarea unor cheltuieli militare insuportabile pentru bugetului naţional.
În ce context a fost lansat acest mesaj raţional, al unui ministru tânăr, bine informat asupra lumii viitoare, în care va evolua şi entitatea statală dintre Prut şi Nistru?
Pe termen mediu, până la finele anului în curs, Polonia deţine preşedinţia Uniunii Europene, calitate considerată de Varşovia ca fiind utilă şi consolidării cooperării militare, dintre cele 27 de state membre ale UE, printr-o stimulare adecvată a apărării comunităţii europene.
Un ţel subminat de recentele dispute în cadrul UE, privind intervenţia militară asumată de NATO, în Libia, ca şi de rezistenţa, bine calculată, a Londrei, la coagularea unor structuri militare europene eficiente.
Marile metropole occidentale, marcate de restricţii bugetare severe şi de măsuri de austeritate economică fără precedent, constată că Europa trebuie să îşi reseteze ambiţiile sale politice şi să îşi focalizeze eforturile pentru a contracara tendinţele negative.
A rămas celebră declaraţia din luna septembrie, anul trecut, a ministrului francez al apărării, Herve Morin, care a declarat, la o întâlnire informală a omologilor săi, din UE, că dacă ei nu acţionează ca propriile capacităţi de apărare să devină semnificative, atunci Europa riscă să devină un protectorat:
”50 de ani, de acum încolo
