Pe timpul lui Ceaşcă, se spunea că Securitatea noastră era printre cele mai temute servicii de acest gen din lume , nu doar pe plan intern, ci şi extern. Nimic nu pătrundea sau ieşea din ţară fără să se ştie, fără să se afle. Sistemul era bine organizat, iar românul parcă mai degrabă vărsătoriu de informaţii decât orice alt neam pământesc. Dacă mai adaugi şi teama, obedienţa şi ceva aparatură pe lângă invidia şi talentul de a turna al românilor, ai explicaţia succesului de care se bucura Securitatea.
Când a picat regimul de tot mai regretată amintire, care, pe lângă regimul Băsescu, pare floare la ureche dacă ne raportăm la noţiunea de dictatură, credeam că s-a zis cu siguranţa naţională, de acum va fi vraişte. Am crezut că România va fi o ţară penetrată de filierele arabe, chinezeşti, ruse, americane , israelite, practic toţi cei care se luptaseră sau conlucraseră cu Securitatea. Ei bine, constat că m-am înşelat şi că poliţia şi organele române de securitate sunt mai tari ca oricând. Ele nu numai că nu au fost penetrate de organizaţii secrete sau nesecrete, străine , dar chiar au reuşit performanţa să penetreze ele însele o parte din aceste sisteme de informaţii străine (temutele bande de hoţi de fier vechi spre exemplu, spaima Europei) care îşi fac de cap prin ţara noastră, furând muniţie şi documente secrete privind cercetarea nucleară. Proaspăta întâmplare cu focoasele mi-a demonstrat că nicicând România nu a fost mai bine păzită, nicicând organele de informaţii nu au fost mai profesioniste, mai bine puse la punct, mai dotate şi mai performante.
Arătaţi-mi o ţară sau o structura de securitate şi informaţii care să piardă 64 de focoase şi să le găsească pe toate …80 şi eu o manânc cu focoase cu tot. Recuperare 125%. Asta da realizare. Nu aţi văzut şi nu o să mai vedeţi asemenea performanţe în toată istoria scoarţei terestre. Şi cu aşa o
