Asasinul norvegian a demonstrat ca, in ciuda politicilor anti-terorism tot mai sofisticate si mai costisitoare, un om hotarit sa ucida pentru (ceea ce-si inchipuie a fi) o cauza politica isi poate duce planul la indeplinire, daca este suficient de abil si hotarit.

Vinerea neagra a Norvegiei i-a coplesit pe toti cei care respecta si admira aceasta tara si valorile ei. Durerea si compasiunea sint insotite de convingerea ca, tocmai in astfel de momente, va iesi la lumina principala resursa a acestei tari cu totul speciale. E vorba de taria morala si solidaritatea norvegienilor, precum si de forta institutiilor Regatului - bogatii nationale mai pretioase decit petrolul din Marea Nordului, conturul fiordurilor sau nesfirsitele paduri boreale. In ciuda a ceea ce ar putea crede in aceste clipe Anders Behring Breivik, crimele sale nu au invins „sistemul". Democratiile pierd batalia cu terorismul doar in momentul in care inceteaza sa fie ceea ce sint. Actul sau nu va insemna nici inceputul unui „razboi civil european", pentru ca Europa, cu toate defectele ei, a invatat cu propriul singe ca nu exista alternativa la solutionarea pasnica a conflictelor. Breivik va merge la inchisoare si va ispasi pedeapsa (prea blinda) impusa de legea norvegiana. Rudele si prietenii celor ucisi isi vor plinge mortii, dupa care vor simti ca nu pot ramine indiferenti fata de ceea ce se intimpla in arena publica si poate ca se vor implica si mai mult. Fortele politice „conventionale" care se pronunta impotriva imigratiei, a multiculturalismului, a transplantarii Islamului in Europa vor fi supuse unor mari presiuni in ceea ce priveste tonul si vocabularul politic utilizat si vor fi mai atente la recrutarea si socializarea membrilor, in special a celor tineri. De asemenea, in ciuda a ceea ce spera Breivik, crimele de vineri vor duce la scaderea influentei grupurilor marginale de extrema dreapta