Subfinaţarea şi vidul legislativ în ceea ce priveşte plagiatul sunt principalele motive pentru care românii de succes din laboratoarele de-afară se întorc acasă doar de Sărbători. Ovidiu Sîrbu, cercetător la Universitatea Ulm din Germania, spulberă mitul „românii au talent" şi susţine că pentru a-şi păstra statutul şi salariul de câteva mii de euro munceşte şi câte14 ore pe zi.

Numărul geniilor care s-au întors în România face din nou să roşească faţa politicilor româneşti în ceea ce priveşte educaţia şi cercetarea. Din miile de tineri români care lucrează în laboratoarele de-afară, în ultimii patru ani, au revenit în ţară doar 51, dintre care nouă în 2010. O picătură într-un ocean care demonstrează încă o dată că a fi om de ştiinţă în România nu este tocmai un vis realizabil pentru tineri.

Au învăţat de la laureaţi Nobel şi de la profesori care au schimbat lumea. S-au şcolit la cele mai prestigioase institute şi au câştigat dublu faţă de cât ar fi câştigat în România. Şi totuşi, au hotărât să revină în ţară ca să schimbe ceva. Cei care n-au luat primul avion spre casă, se gândesc la asta în fiecare zi.

Cercetător român în Germania

Noile criterii de evaluare introduse pentru cercetătorii români care vor să aplice pentru proiecte au devenit mai dure, iar rezultatele sunt evaluate mai riguros, odată cu noua lege a Educaţiei. Acest lucru le-a atras atenţia oamenilor de ştiinţă de peste hotare cărora li s-a deschis astfel o portiţă de întoarcere acasă. Totuşi, n-au găsit încă un răspuns definitiv la întrebarea: eu când mă întorc?

Sătul de poveştile născute în jurul ideii că în faţa cercetătorilor români din afară se închină Occidentul, Ioan Ovidiu Sîrbu (42 de ani) vede România cu alţi ochi. Este un bănăţean crescut la Sibiu, care acum îşi trăieşte visul de a fi cercetător în Germania, unde lucrează de şapte ani la Departamentul