Moscova nu dă nici măcar două copeici pe norvegienii ucişi la Oslo şi Utoya, la fel cum nu i-a păsat niciodată de zecile de milioane de oameni pe care i-a ucis.

Din păcate, medievalismul timpuriu – definitoriu pentru mentalitatea conducătorilor ruşi – are efecte în întreaga lume. Iar consecinţele politicilor care îşi trag seva din anii ocupaţiei tătăre (civilizatoare, totuşi, pentru ruşi) sunt evidente chiar şi pentru populaţia statului artificial numit astăzi Federaţia Rusă. În câteva decenii, o bună parte din teritoriul ocupat abuziv, în prezent, de această monstruozitate îşi va câştiga independenţa. O altă parte – cea mai mare – va fi integrată, aşa cum este şi firesc, în China. România reîntregită se va învecina din nou cu Slovacia şi Polonia, iar Ucraina, dacă va mai exista, (undeva între Nistru şi Nipru) va avea, la sud, graniţă cu Crimeea, un stat independent al tătarilor sau, poate, Turcia. Până atunci, Europa va trebui să mai suporte ifosele unor dictatori întârziaţi ca Vladimir Putin, acest dinozaur kgb-ist, care refuză să se aşeze acolo unde îi este locul: stratul geologic jurasic. Dar şi ale bufonului său Dmitri Rogozin. Îmi este drag Traian Băsescu ca sarea în ochi. Numai că, atunci când văd că Moscova se foloseşte de orice prilej penrtu a denigra România, mi se suie rogozin-ii la cap. Dmitri Rogozin, acest clovn trist – numit de Vladimir Putin în funcţia de ambasador la NATO, în semn de dispreţ pentru Alianţă – are, în nemărginita sa nesimţire rusească, tupeul să lege atacurile din Oslo şi Utoya, ale dezaxatului Anders Breivik, de Ordinul Mareşalului privind trecerea justificată a Prutului şi declaraţiile de susţinere ale lui Băsescu. “Unul dintre motivele pentru care ideile naziste continuă să existe în Europa este faptul că în unele ţări ele sunt, de fapt, propagate în mod deschis de anumiţi politicieni (…) În republici baltice foste soviet