Sanda M. Pettersen, de origine romana, locuieste alaturi de sotul si fiica sa in capitala tarii care decerneaza in fiecare an premiul Nobel pentru pace. Vorbeste despre ziua de 22 iulie, cand 92 de persoane au murit in urma unor atentate, drept cea mai mare tragedie de la al Doilea Razboi Mondial.
Bilantul atentatului cu bomba comis vineri, 22 iulie, in centrul capitalei norvegiene si al atacului armat din apropiere de Oslo, care a vizat o scoala de vara a organizatiei de tineret a Partidului Laburist aflat la putere, a crescut la cel putin 92 de morti.
In acea zi, Anders Behring Breivik, 32 de ani, un “fundamentalist crestin” a aparut pe insula Utoya, unde avea loc scoala de vara a organizatiei de tineret a Partidului Laburist, echipat ca si politist. A deschis focul asupra tinerilor dupa ce le adresase cateva cuvinte in norvegiana.
Potrivit autoritatilor, Breivik ar fi fost vazut in zona unde a avut loc atacul cu bomba inainte cu doua ore de producerea atactului armat din Utoya.
Premierul Norvegiei, Jens Stoltenberg, a descris atentatele drept “sangeroase, socante si lase”, o adevarata “tragedie nationala”. Sentimentul este impartasit si de Sanda M. Pettersen, o romanca de 53 de ani, stabilita din anul 2007 in Oslo alaturi de familie.
“Norvegia este o tara pasnica, este «locul unde nu se intampla nimic», ca sa parafrazez un scriitor roman. Aici viata este linistita si omul se simte in siguranta. Tragedii se intampla tot timpul in lume si norvegienii vor trece si peste asta, dar nu vor uita niciodata! Este cea mai mare tragedie de la al Doilea Razboi Mondial si nu se gasesc destule cuvinte pentru a descrie durerea tarii in acest moment”, spune aceasta.
Romanca lucreaza in sectorul public, specializarea sa fiind de miljoterapeut. In aceasta calitate lucreaza in cadrul Oslo Kommune persoane cu probleme speciale, printre care
