Una din povestile nestiute ale confruntarii de la Stalingrad este rezistenta a peste cinci divizii romanesti incercuite, ca urmare a ofensivei sovietice din 19 noiembrie 1942.
Acesti soldati s-au batut pana la capat, in ciuda sortilor potrivnici, respectand intocmai ordinele primite de la generalul Maximilian von Weichs de a lupta pana la ultimul om.
Ce-ati cautat la Stalingrad? - Documentar
Diviziile 5 si 6 Infanterie alaturi de parti ale diviziilor 13, 14, 15 Infanterie au fost prinse ca intr-un cleste dupa ce frontul pe linia Donului a fost spart in urma atacului sovietic. Generalul Mihail Lascar a preluat imediat comanda diviziilor, pentru a mentine coeziunea unitatilor incercuite si a pregatit apararea pe cat se putea de bine, asteptand ordinele de la comandamentul german.
Citeste si:
Infrangerea armatei romane in Caucaz (I) - Documentar
Infrangerea armatei romane in Caucaz (II) - Documentar
Grupul Lascar este incercuit
Situatia era deja foarte periculoasa, deoarece flancurile acestor divizii ramasesera descoperite, retragerea fiind cea mai buna solutie, in acele circumstante, dar ordinele primite de la von Weichs, conducatorul Grupului de Armate B, erau sa continue rezistenta si sa nu cedeze nicio palma de pamant.
Comandamentul german spera ca pozitiile romanesti sa fie folosite pentru un contraatac ce urma sa refaca integritatea frontului prin folosirea Corpului 48 blindat.
Sovieticii au incercat sa zdruncine in zilele urmatoare apararea grupului Lascar, dar de fiecare data atacurile lor au fost respinse, cu pierderi mari de ambele parti. De doua ori sovieticii au cerut capitularea fortelor romane, sub amenintarea distrugerii totale, dar raspunsul generalului Lascar a fost transant in ambele dati - "ofiterii si soldatii comunica: vom duce lupta ma
