Consideră că a fost făcută pentru a fi medic stomatolog. Îi calcă mentorului pe urme şi stă în cabinet zi-lumină.

Şi-a petrecut copilăria pe plaiuri moldoveneşti, într-un centru universitar cu renume în ţară. A primit de la familie cam tot ceea ce-şi putea dori un copil de vârsta ei: iubire, educaţie, dar mai ales un frăţior.

„Am trăit de la trei luni în Iaşi. Tatăl meu e de acolo şi mama din Severin. S-au cunoscut la facultate, în Bucureşti, după care s-au mutat în Iaşi, având în vedere că ea vroia să le ofere copiilor ei filarmonică, teatru, operă şi mai ales un centru universitar, neştiind că fata ei o să se întoarcă.

Am avut o copilărie foarte frumoasă, pentru că am un frate pe care mi l-am dorit foarte mult, cinci ani fiind diferenţa între noi.

Părinţii s-au chinuit, pe la vreo 40 şi ceva de ani, să mi-l facă. Mi-au dăruit tot ce mi-am dorit. Ceea ce mi-au cerut în schimb a fost să învăţ”, ni se destăinuie Mădălina Zaharia, mândră de educaţia primită în familie.

Despre anii petrecuţi în şcoală, îşi aminteşte numai lucruri frumoase. Învăţa de drag, mai ales la matematică, având un profesor riguros.

A terminat Liceul „Constache Negruzzi” din Iaşi, cu 9,33, la profil Matematică- Fizică, după care s-a îndreptat spre Facultatea de Stomatologie, pe care a absolvit-o cu 9,97.

„Aveam impresia că tatăl meu e un zeu!”

Provine dintr-o familie cu ştate vechi în această specialitate. Mai mult decât atât, activitatea tatălui său a determinat-o să aleagă cariera de medic stomatolog.

„Tata lucra în medicina militară. Obişnuiam să merg la cabinetul său, unde veneau zilnic zeci de pacienţi. Eram foarte încântată de felul în care veneau, cu gheaţă, umflaţi, diformi, în fel de fel de ipostaze şi se văitau care mai de care.

Când ieşeau din cabinet erau foarte încântaţi. „Gata! Am scăpat! Mi-e