Punerea întregului sistem teritorial-administrativ pe o nouă bază, cu opt regiuni, cu respectarea principiului subsidiarității poate aduce performanțe economice, sociale și culturale reale. Şi reprezentarea mai bună în spațiul UE se rezolvă astfel de la sine.

Articol din dosarul "Reprezentarea Ţinutului Românesc la Bruxelles" dinFP România nr.23 (iulie/ august 2011), din 11 iulie la toate standurile de presă

Întrebarea e funcționale pentru ce? Pentru dezvoltare economică, pentru administrare eficientă? Cele opt regiuni de dezvoltare propuse în 1997 și instituite în 1998 prin legea 151, în urma unei ample fundamentări de specialitate și a unei discuții publice extinse, nu au încă statut administrativ, precum județele sau comunele și orașele. În pofida acestui fapt ele joacă deja un rol în absorția fondurilor structurale. Este clar însă că nu simplul lor contur duce la performanță în domeniu. Accesarea fondurilor europene și mai ales implementarea proiectelor pentru a reduce decalajele de dezvoltare ar putea, desigur, să fie facilitate prin transformare lor în unități administrative.

În clipa de față consiliile de dezvoltare regională sunt formate din reprezenanți ai județelor componente. În aceste condiții aceștia susțin mai bine județele de care aparțin în inițiative și în negocieri decâ regiunea în ansamblu. În plus, la fel de importante ca şi decupjele regionale sunt instituțiile aferente politicilor în domeniu – Consilii de dezvoltare regională, agenții de dezvoltare regională. În momentul în care vrei să faci schimbări în sistemul administrativ-teritorial trebuie să vezi, simultan, efectul de contur de regiune și pe cel de sistem instituțional.

Cert este că actualele regiuni de dezvoltare oferă un înalt potențial de eficiență economică și socială – sunt de mărime apropiată, cu accesibilitate sporită de la periferie spre centru prin form