În războiul civil spaniol (1936-1939) au luptat şi români. Inclusiv mureşeni s-au regăsit în ambele tabere. Naţionaliştii români (legionarii) au susţinut tabăra condusă de generalul Franco. Românii cu vederi de stânga (comuniştii, în mod deosebit) au susţinut tabăra republicană sau legalistă. Motivaţii diverse i-au făcut pe români ca şi pe alţi străini dealtfel, înrolaţi în forţele internaţionale, să adopte o ideologie sau alta, respectiv fascismul sau comunismul. Printre ei şi comunistul mureşean Andrei Sas Dragoş, un om ce s-a sacrificat în mod deliberat, dar inutil, în numele unei cauze iluzorii în care însă a crezut cu fanatism.

O viaţă scurtă, dar plină

Născut în 1912, într-o familie de argaţi de pe moşia familiei grofului Zichy, o familie care deţinea întinse proprietăţi – inclusiv în judeţul Mureş – Dragoş a fost nevoit să lucreze el însuşi, ca argat, încă de la 6 ani. Cu mari greutăţi materiale a urmat şcoala din Hidrifaia, pe cea din Bahnea apoi, iar după o scurtă ucenicie în Bucureşti, a lucrat la o croitorie în Târnăveni. Încorporat în 1934 la Regimentul 84 infanterie din Bucureşti, Andrei Sas Dragoş a fost lăsat la vatră în 1936, an în care a intrat în atenţia organelor Siguranţei statului român pentru activitate comunistă. Tot în acelaşi an, 1936, a izbucnit şi războiul civil din Spania, un fel de “repetiţie generală” a războiului mondial care avea să izbucnească peste foarte puţin timp. Fidel crezului său, dar şi pentru a scăpa de atenţia organelor Siguranţei române, Dragoş a plecat ca voluntar în Spania. Aici, a ajuns să-l cunoască pe Walter Ernest Neulander, un evreu maghiar, originar din Transilvania, devenit după 1944, un potentat al regimului comunist din România. Evident, sub numele românizat de Valter Roman. Nimeni altul decât tatăl lui…Petre Roman, liberalul de azi. Dar despre viaţa plină de peripeţii a lui Andrei Sas Dragoş pe