Ne-am obişnuit să criticăm persoanele de etnie rromă pentru comportamentul nepotrivit în societatea noastră plină de reguli. Dar cu lipsa unui minim bun simţ, caracteristică unora dintre noi, ce facem? Din păcate ne considerăm mai OAMENI decât alţii. Am călătorit vinerea cu microbuzul de la Târgu-Mureş la Sighişoara. Printre noi, înghesuiţii, era şi o pirandă cu o copilă de mână şi una în braţe; încerca să-şi ţină echilibrul şi copiii. Primele două locuri sunt rezervate persoanelor cu dizabilităţi, gravidelor, mamelor cu copii mici. Acum erau ocupate de o doamnă şi fetiţa ei. Văzând greutatea şi tăcerea cu care piranda îşi ducea greul, o călătoare a rugat-o să-şi ţină fetiţa în braţe, să se poată aşeza şi mama cu copilul ei, iritând-o pe distinsa, care a început un scandal de toată “frumuseţea”, cum că ea a plătit bilet şi pentru fetiţă, e locul ei şi nu o interesează că “ţiganca aia stă în picioare; să nu mai facă atâţia copii!”. Piranda era vizibil jenată de discuţia ivită între cele două. Dar pe faţa ei se citea, puţin spus, tristeţe. Din fericire, în prima staţie s-a eliberat un scaun şi s-a aşezat, parcă ruşinată că ocupă un loc. Cred, totuşi, că pentru calitatea de om nu se poate cumpăra bilet. Şi mai cred că, dincolo de orice preconcepţie am avea, o mamă merită tot respectul, chiar dacă poartă fustă înflorată şi “face atâţia copii”. Cred că femeia aceea trebuia privită ca un om, nu ca un animal nedorit.
Ne-am obişnuit să criticăm persoanele de etnie rromă pentru comportamentul nepotrivit în societatea noastră plină de reguli. Dar cu lipsa unui minim bun simţ, caracteristică unora dintre noi, ce facem? Din păcate ne considerăm mai OAMENI decât alţii. Am călătorit vinerea cu microbuzul de la Târgu-Mureş la Sighişoara. Printre noi, înghesuiţii, era şi o pirandă cu o copilă de mână şi una în braţe; încerca să-şi ţină echilibrul şi copiii. Primele două lo