După multe ghinioane în plan profesional, viaţa îţi oferăatunci când te aştepţi cel mai puţin o bucurie imensă. Acesta esteşi cazul lui Radu Neguţ, atacantul care a egalat-o sâmbătă peSteaua în minutul 88, înscriind la 30 de ani cel mai important golal carierei. După cum spune şi el, lucrurile puteau sta însă cutotul diferit. Iată povestea omului negru, pentru stelişti, sau aleroului local, pentru sibieni.
Radu, numele tău este foarte puţin cunoscut în Liga I. Cine eştitu?
(râde). În primul rând, un sibian 100%. Apoi, un fost internaţionalde juniori UEFA, unde în 2000 i-am avut colegi pe Rădoi, MariusNiculae, Codrea, Raţ, Tibi Bălan, Bilaşco, Paraschiv şi alţii.Într-adevăr, în Liga I n-am jucat prea mult. Doar la FC Argeş, înechipa aceea cu Dani Coman, Neaga şi Mara. Ca o paranteză, Comaneste şi naşul meu de cununie.
Ai avut mai mult succes în străinătate?
Da. Chiar mă bucur că m-ai întrebat asta. Am jucat la Al-Ittifaq,în Arabia Saudită, unde am câştigat Cupa Golfului, un fel de EuropaLeague. O competiţie destul de puternică, oricum. Acolo am fostcoleg de cameră cu Ousmane N'Doye. El era vedeta echipei. Trebuiasă merg apoi în Emirate, dar am făcut ruptură musculară şi am ratattransferul. Am semnat cu Forex Braşov, unde era antrenor Pelici şiunde jucau zece dintre actualii mei coechipieri de la Voinţa. Ceamai mare bucurie atunci a fost când am bătut cu 1-0 Braşovul luiRăzvan Lucescu, prin golul meu.
Pe internet scrie că ai jucat şi în Cipru...
Da, în Liga a II-a. Am fost golgheterul campionatului, dar echipamea, Lakatamia, a retrogradat în Liga a III-a. Un paradox, dar aşas-a întâmplat. Am avut o ofertă apoi din prima ligă a Ciprului, darm-am operat de două ori de hernie inghinală şi a trebuit să fac iarun pas înapoi.
Cum ai ajuns la Voinţa?
Păi, după cele două operaţii aveam nevoie de o echipă und
