În lume, au loc evoluţii grave, cu bătaie lungă, care ne privesc. UE pompează în Grecia încă 165 de miliarde de euro, cu dobânzi scăzute şi rambursări de până la 30 de ani. Irlanda şi Portugalia au şi ele dificultăţi alarmante. Moneda euro dansează pe sârmă, ceea ce are trimitere la însuşi viitorul UE. Dolarul e reanimat cu tratamente de şoc.
În România, Compania Roşia Montană Gold Corporation (RMGC), care tocmai a smuls un nou aviz de mediu de la CJ Alba şi a lansat o ameţitoare campanie publicitară promiţând 70 de milioane de euro pentru conservarea zonei şi a minelor romane, forţează semnarea contractului prin care ar putea scoate din măruntaiele Munţilor Apuseni imense cantităţi de aur, argint şi alte minerale extrem de valoroase, se pare mult peste estimările geologice declarate public. Pe pieţele financiare, apreciază reputaţi analişti, preţul aurului - în contextul slăbiciunilor dolarului şi ale euro - va exploda. De aici, interesul RMGC de a intra grabnic în posesia uriaşelor rezerve româneşti. Aurul din Apuseni trebuie, evident, exploatat. România nu are acum nici tehnologia şi, poate, nici forţa financiară necesare, iar sloganul “Nu ne vindem ţara” e simplist şi obtuz. Afacerea cu RMGC e de avut în vedere, dar nu oricum, sub pretextul “sunt vremuri grele”, cum păgubos a încheiat Adrian Năstase tranzacţia Petrom cu austriecii.
Compania RMGC trebuie să ofere garanţii solide şi să aibă acordul deplin al celor mai înalte foruri academice şi politice că va respecta legislaţia europeană, iar mediul va fi protejat. Conservarea vestigiilor romane, aflate în patrimoniul naţional şi universal, trebuie să întrunească metru cu metru asentimentul deplin responsabil al Academiei Române, al Comisiei Naţionale de Arheologie, nu o formală “descărcare de sarcini”. Şi, mai ales, trebuie negociate la sânge condiţiile financiare, fiind total inacceptabile redeven
