Mai bine de patru secole, oamenii au plătit pentru ştirile pe care le citeau prin achiziţia unei publicaţii. După anul 2000, a venit momentul în care au primit aproape aceleaşi informaţii gratis pe internet.
Însă după euforia de început în care au pus totul la liber pe internet cu dorinţa de a atrage şi mai mulţi cititori, companiile media au realizat că această reţetă, deşi creşte audienţa publicaţiilor, mănâncă din venituri. Publicitatea câştigată pe internet nu reuşeşte să acopere pierderile înregistrate din scăderea abonamentelor şi a vânzărilor publicaţiilor la chioşcuri.
Primii care au realizat acest lucru au fost marile ziare economice ale lumii -The Wall Street Journal şi Financial Times. Aceste ziare nu au mai lăsat tot conţinutul gratis pe internet, iar acum sunt date ca exemple pozitive pentru faptul că reuşesc să treacă mai uşor criza.
De partea cealaltă, cei care au nevoie de informaţii financiare şi cei pentru care accesul în timp real la conţinutul unui articol "nu are preţ" sunt dispuşi să plătească.
În iulie 2010, un alt gigant media, News Corporation, companie controlată de mogulul Rupert Murdoch, a aplicat la rândul său modelul taxării conţinutului online pentru ziarele quality The Times şi Sunday Times din Marea Britanie. În primăvara acestui an l-a preluat şi cel mai influent ziar din Statele Unite, The New York Times.
Pe site-ul celor de la The Times din Marea Britanie trebuie doar să dai un click pe o ştire oarecare pentru ca oferta să apară mare pe ecran: 1 liră sterlină (1,14 euro sau 1,6 dolari) pentru acces la informaţii timp de 30 de zile, pentru ca apoi să plăteşti două lire sterline pe lună pentru aceeaşi informaţie.
La The Wall Street Journal, cel mai cunoscut ziar economic din lume, deţinut acum de News Corp., fără abonament ai acces doar la primele rânduri din ştire, suficiente pentru a te face curi