Revin la chestiunea sistemului educaţional. Nu de alta, dar se apropie sesiunea de toamnă a bacalaureatului. Mi se pare greu de crezut că, în condiţiile în care frauda va fi mai sever limitată, procentul de promovare va fi mai bun decât în vară. Ceea ce nu va face decât să expună şi mai limpede situaţia din învăţământ.
Ce este de făcut? Să nu mai experimentăm. Aş vrea să fiu bine înţeles. Nu susţin că trebuie să o luăm mai uşor cu reformele. Dimpotrivă. Sistemul improvizat de politicieni după 1989 numai şcoală adevărată nu este.
Ceea ce trebuie să facem este să adoptăm standarde, proceduri şi ins-tituţii consacrate. Nu putem avea un învăţământ de calitate, competitiv internaţional, dacă noi ne conducem după scheme clocite pe la partid. Indiferent care. Şi indiferent de câte titluri de "rectori" sunt invocate de groparii educaţiei din România.
Iată de ce am să vă prezint o instituţie care funcţionează. Din păcate pentru noi, funcţioneză în Anglia. Am să vă arăt cum funcţionează şi veţi înţelege astfel şi ce este de făcut aici. Asta, dacă vrem să ajungem undeva.
Colegiul se numeşte St Antony"s. Este parte a Universităţii din Oxford şi funcţionează, cumva, ca departament de ştiinţe politice şi relaţii internaţionale al acestei universităţi. Are circa 400 de studenţi în programe de master şi de doctorat. Nu are studenţi în ciclul 1. Mărimea sa este, aşadar, comparabilă cu a departamentului de ştiinţe politice în care predau la Bucureşti (cu un avantaj pentru colegiul englez). Să vedem ce altceva este comparabil.
Colegiul englez are circa 40 de profesori permanenţi (de la poziţia de lector la aceea de profesor universitar). FSP are 29. Dintr-odată observăm că încărcarea cu studenţi a colegiului englez este mai mică. Dar cifrele sunt mult mai dezechilibrate decât apar la prima vedere. Studenţii de la St Antony"s participă la cursurile şi la se
