Revoluţionarii cu certificat pregătesc un mare miting la Palatul Cotroceni, pentru a cere atât demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a premierului Emil Boc, cât şi organizarea de alegeri anticipate. De la Bucureşti, organizatorii mizează pe cel puţin 5.000 de participanţi.
De la Brăila, ar putea participa vreo 200 de membri ai asociaţiilor de profil care, după cum spun liderii lor, ar putea declanşa o nouă revoluţie, cu toate implicaţiile ce decurg din asta. Nimic mai naiv, ca să nu spun altceva.
În primul rând, că revoluţionarii care vor protesta - dacă o vor face - vor fi mai puţini de 5.000. Mă hazardez chiar să spun că vor fi poate o mie, într-un caz fericit. Şi chiar de-ar fi 50.000, nimeni nu-şi va da demisia după asta. Şi nimeni nu va sta non-stop în faţa Palatului Cotroceni, până când ar urma să se întâmple "minunea". Un miting nu mai impresionează pe nimeni, cu atât mai puţin unul al unor revoluţionari cu certificat. Guvernanţii nu se lasă impresionaţi cu una cu două, indiferent cine ar protesta, pentru cât timp şi de ce.
În al doilea rând, asociaţiile de revoluţionari au reuşit, "ajutate" şi de cei aflaţi la putere - nu doar în prezent - să se discrediteze aproape iremediabil. Nu cred că vor găsi susţinerea cuiva, indiferent cât de îndreptăţiţi sunt cei mai mulţi dintre ei să se numească "revoluţionari". Chiar faptul că există mai multe organizaţii de profil spune suficient de multe, aşa cum se întâmplă şi în cazul sindicatelor (câte două-trei pentru fiecare domeniu, meserie ori chiar instituţie, acolo unde mai există - adică la stat).
În al treilea rând, şi cel mai important, o revoluţie nu se face cu revoluţionari cu certificate. Şi în niciun caz cu câteva sute sau mii de oameni. O revoluţie se face cu milioane de participanţi. La o revoluţie participă o ţară întreagă, chiar dacă doar câteva sute fac de fapt
