În ceea ce priveşte plata impozitului, condiţiile generale şi speciale de opţiune a societăţilor comerciale pentru plata impozitului pe veniturile microîntreprinderilor sunt stabilite în cadrul art. 112 indice 1, respectiv art. 112 indice 2 alin. (6) din Codul fiscal. Se menţionează astfel în cadrul acestor dispoziţii şi cele care se referă la numărul de salariaţi (cuprins între 1 şi 9), nivelul maxim al veniturilor realizate (echivalentul în lei al 100.000 euro) şi structura capitalului (nu trebuie să fie înfiinţate de stat sau autorităţi locale).

Un aspect important îl reprezintă acele activităţi incompatibile cu regimul special de impozitare. Astfel, nu vor putea opta pentru sistemul de impunere reglementat de prezentul titlu persoanele juridice române care desfăşoară activităţi în domeniul bancar; desfăşoară activităţi în domeniile asigurărilor şi reasigurărilor, al pieţei de capital, cu excepţia persoanelor juridice care desfăşoară activităţi de intermediere în aceste domenii sau care desfăşoară activităţi în domeniile jocurilor de noroc, consultanţei şi managementului.

De asemenea, în Codul fiscal nu există reglementări care să restricţioneze aplicarea impozitului pe veniturile microîntreprinderilor pentru activităţile unei societăţi cu obiect de activitate agricol, aceasta nefiind inclusă în niciuna dintre activităţile exceptate prevăzute la art. 112 indice 2 alin. (6) din Codul fiscal, menţionate anterior.

Referitor la oportunitatea aplicării acestui regim de impozitare în raport cu impozitul pe profit urmează a fi analizate condiţiile de realizare a veniturilor din perspectiva nivelului cheltuielilor aferente. Prin realizarea unor simulări se poate determina randamentul de la care impozitul pe venitul microîntreprinderilor este mai avantajos decât impozitul pe profit.

În ceea ce priveşte plata impozitului, condiţiile generale şi s