Ca orice emoţie declanşatoare de efecte fiziologice furia provoacă senzaţii specifice: în momentele în care ne enervăm prea tare, bătăile inimii o iau razna, respiraţia devine dificilă, ne tremură mâinile, creşte temperatura corpului şi transpirăm în valuri…Unele dintre senzaţii pot să devină chiar plăcute şi provoacă apoi dependenţă în experimentarea furiei. Te joci cu furia şi-ţi petreci timp compunând argumente cu care de cele mai multe ori câştigi doar certuri imaginare. Nu există ocazii foarte multe în care să apuci să foloseşti argumente tăioase şi coerente, în aceeaşi măsură, atunci când eşti pus în faţa unui conflict real şi eşti furios cu adevărat. În rarele ocazii însă, atunci când ai dreptate şi furia devine constructivă, măcar pentru că observi cum argumentele tale lovesc inamicul din plin şi-l reduc la tăcere, senzaţia care te încearcă seamănă cu cea din timpul unei sărituri cu coarda în genul bungee jumping (mă refer evident la o săritură reuşită). Muuultă adrenalină înainte şi în timpul săriturii urmată de o senzaţie plăcută, de uşurare, după. Concluzia aparţine unuia dintre scriitorii de cărţi de self-help, Paul McKenna care în Te pot înfuria scrie că preferăm mai degrabă să credem că furia este o reacţie neplăcută şi involuntară (dar perfect naturală) la stimulii negativi primiţi din jurul nostru şi foarte asemănătoare durerii, decât să admitem că de fapt, furia ne ajută de cele mai multe ori să ne hrănim ego-ul, ne dă senzaţia că suntem stăpâni pe situaţie, energici şi …mai ales, în viaţă.

Majoritatea oamenilor vor pretinde că furia poate deveni chiar un avantaj, motivaţia lipsă în cazul unora dintre acţiunile care necesită o rezolvare urgentă şi eu pot să confirm – are câteodată un astfel de efect, altfel te organizezi şi reacţionezi când ai draci. (Am păţit-o anul trecut când m-am apucat de renovare, puteţi întreba vecinii, căram