Foto: Thinkstock Grija pentru forma frumoasă a picioarelor copiilor, dar şi spaima că prichindeii ar putea avea picioarele crăcănate sau cu platfus provoacă aglomeraţie la cabinetele pediatrilor. De multe ori este necesară o explicaţie detaliată privind ideile despre oasele şi articulaţiile odraslelor pentru a înţelege când copilul este pândit de pericolul de a avea picioare crăcănate sau cu platfus.
Picior plat până la 4 ani
De exemplu, unii părinţi spun că pun ghetuţe tari, înalte copilaşilor nevinovaţi, care n-au apucat să umble şi nici să stea în picioare. Ba, colac peste pupăză, în ghetuţele tari "să ţină strânsă glezna" se pun şi talonete, pasămite împotriva platfusului. Păi, ce eficacitate pot avea aceste soluţii în condiţiile în care bebeluşul stă mai mult pe spate, fiind prea mic ca să se ridice în picioare? Demontează aceste legende total greşite profesorul doctor Mihai Jianu de la Spitalul Clinic de Urgenţă pentru Copii "Grigore Alexandrescu" din Bucureşti, membru al conducerii Societăţii internaţionale de chirurgie a coloanei vertebrale, cu sediul la Paris.
Aproape toţi copiii, adică 96%, au piciorul plat până la vârsta de 4 ani. Aceasta e o stare normală, fiindcă grăsimea bebeluşului umple talpa. Abia după vârsta de 4 ani grăsimea se topeşte şi se formează bolta plantară, adică curbura oaselor tălpii. Rămân cu platfus doar vreo 15%. Însă picior plat, dureros au doar 2%. Dar aceştia trebuie să fie trataţi de medicul ortoped. Ceilalţi înregistrează doar o oarecare oboseală apărută mai devreme la mers.
Talonetele şi alte erori
Talonetele fac mai mult rău, fiindcă ele nu pot modifica oasele, arcuind talpa. Ba, mai mult, talonetele împing în sus capul femurului, osul coapsei, şi-l scot din locaşul lui din bazin. Astfel, capul femurului îşi strică vasele şi ţesuturile osoase mor prin neirigare cu sânge. Platfu
