- Social - nr. 831 / 26 Iulie, 2011 O vorba din romani spune ca: "Prieteni din carciumi, mireasa din nunta si cal din grajd sa nu-ti alegi”. Alta mai de-a noastra spune: "Bunul gospodar se cunoaste dupa cum arata in spatele casei”. Ambele au cam aceeasi semnificatie. Venim in fata lumii, ne prezentam, aratam ce putem, dar nu chiar tot. Ne rezervam unele din cele ce nu trebuie sa se vada, nu ne lepadam de ele, dar le ascundem vederii, caci nu trebuie sa se stie, sau nu ne sunt de trebuinta pe moment. Aceste lucruri sunt cel mai greu de gestionat, pentru ca au o mare diversitate, difera provenienta lor si in majoritatea cazurilor nu li se cunoaste destinatia sau timpul cand scapam de ele. Este greu ca intr-o gospodarie, chiar si modesta, sa gasesti locul cel mai potrivit pentru toate bunurile acumulate, sau primite cadou, ori aduse pur si simplu cu diferite ocazii sau din diferite motive. Este bine sa ai de toate, cand stii sa faci de toate, cand stii sa le folosesti pe toate, si le fructifici dupa rostul si valoarea lor. Acolo insa unde apare acumularea excesiva cu sau fara vina, lipseste gandul, mana, sau bunul gust al gospodarului, incepe ceea ce numim dezordine, risipa, bani aruncati degeaba, lucruri facute pe jumatate sau fara rost, si apare imaginea naturii moarte, fara miscare, fara ingrijire sau intretinere. Se transforma cu trecerea timpului in ruine sau in vechituri la indemana eroziunii fizice sau morale, care servesc in schimb ca adapost sau chiar loc de inmultire pentru cele care nu se pot numi prietenii omului, cum sunt bacteriile, mucegaiurile, buruienele, razatoarele, insectele hematofage, animalele fara stapan si chiar oamenii fara adapost sau hotii. Asa se transforma uneori munca creatoare de valori in mizerie, adusa inconstient sau fara discernamant in ambientul in care traim, cu diferite ocazii, cu cele mai diverse scopuri, si de regula fara rost.