Recompensa nu se cere prin presiune şi e greu să acorzi recunoştinţă cuiva care te ameninţă. Nu ar trebui să existe niciun fel de presiune din partea revoluţionarilor pentru a primi... recunoştinţă. În cazul deţinuţilor politici, statul are o oarecare obligaţie să plătească despăgubiri pentru nişte ani de închisoare.
Din tot ce am aflat până acum, când Ceauşescu a fugit cu elicopterul el nu mai avea nici un fel de putere. Au apărut ulterior teroriştii, dar, din toate probele existente, ei au avut un rol diversionist şi în niciun caz nu erau controlaţi de Ceauşescu. Din acest motiv e greu să spui că ai luptat împotriva regimului comunist. Practic, după 22 decembrie, probabil a fost o diversiune şi o luptă pentru preluarea puterii de către Ion Iliescu şi echipa lui. Deci, dacă cineva s-a luptat cu teroriştii poate să fie un act de sprijinire a celor care încercau să preia puterea. Oricum, nu se ştie cine cu cine a luptat, unii, suspectaţi că sunt terorişti, au apărut ca revoluţionari sau invers. Această posibilitate de a încadra pe cineva ba la terorişti, ba la securişti, ba la informatori sau la revoluţionari nu garantează un mecanism prin care să poţi să acorzi beneficii şi drepturi materiale! Statul poate să aibă mecanisme de premiere, dar foarte puţine şi foarte limitate. Mă gândesc la realizări ale unor oameni de ştiinţă, ale unor artişti, sportivi, chiar şi pentru acte deosebite de curaj. Dar n-am auzit de recompense date pentru o acţiune greu de dovedit, uşor de contestat, uşor de falsificat. Deci tot contextul este mult prea confuz ca să acorzi sume atât de mari şi pe perioade atât de lungi. Statul poate premia anumiţi oameni, dar nu la presiune sau la şantaj.
Nu e normal să acorzi nişte drepturi care nu sunt egale nici pentru cei care le primesc. Cei care le primesc, le primesc în funcţie de unde şi cum au reuşit să se descurce. Unii mai abili p
