În mai, IPCC, Comitetul Interguvernamental privind Schimbarea Climei din cadrul ONU, a făcut valuri în mass-media cu un nou raport în domeniul energiilor regenerabile. La fel ca în trecut, IPCC a lansat mai întâi o versiune scurtă, urmând să prezinte toate datele abia ulterior. Comunicatorii IPCC au fost, aşadar, chemaţi să împacheteze mesajul într-o formă atractivă mediatic pentru jurnalişti.

Primul rând din comunicatul IPCC declara că „aproape 80% din necesarul mondial de energie ar putea fi asigurat din regenerabile, dacă ele ar fi susţinute de politicile publice corecte".Mesajul a fost repetat de mass-media din toată lumea.

Luna trecută, IPCC a dat publicităţii raportul integral, care cuprindea şi datele pe care se baza afirmaţia superoptimistă. Abia atunci s-a văzut că în spatele ei se afla doar cel mai optimist dintre cele 164 de scenarii analizate de cercetători. Iar acest unic scenariu era fundamentat pe un singur studiu, bazat, la rândul său, pe un raport al organizaţiei de mediu Greenpeace. Autorul acelui raport - un membru al echipei Greenpeace - era şi unul dintre principalii autori ai IPCC.

Afirmaţia sa pornea de la supoziţia unei reduceri masive în consumul global de energie. Pornind de la numărul oamenilor care scapă din sărăcie în China şi India, un asemenea scenariu este profund improbabil.

Când IPCC a ieşit cu afirmaţia în public, activiştii încălzirii globale şi companiile din domeniul energiilor regenerabile au reacţionat cu entuziasm. „Raportul demonstrează clar că tehnologiile regenerabile ar putea furniza lumii mai multă energie decât ar avea vreodată nevoie", se bătea cu pumnii în piept Steve Sawyer, secretarul general al Consiliului Mondial pentru Energie Eoliană.

Acest tip de mecanism - în care activiştii şi marile companii energetice se unesc pentru a aplauda orice sugerează nevoia creşterii subvenţiilor pentru