În discursul de la TVR, Traian Băsescu a spus câteva lucruri care merită luate în seamă şi tratate ca atare.

Când a vorbit despre opoziţia UDMR faţă de regionalizare, preşedintele Băsescu a spus iniţial că ideea “nu poate fi sacrificată pentru interesele minorităţii (…). Ţara asta are 22 de milioane, iar unguri doar 1,5 milioane. Nu pot fi sacrificate interesele majoritarilor, dar şi ale minoritarilor unguri, pentru interesele unor politicieni”. Confruntat însă cu lipsa de susţinere inclusiv în zona propriului partid, Traian Băsescu a admis că singura susţinătoare a regionalizării este UNPR – formaţiunea de traseişti a ministrului Apărării – adică a unui partid aflat ilegitim în Parlament şi oricum sub 10%. “Vă pot spune că nu mai puţin rezistenţi sunt şi preşedinţii de consilii judeţene români. Ştiu foarte bine că PDL-ul în faţă îmi spune ‘da’ şi în spate au o liotă care spune ‘nu’. Tot din interes”, s-a plâns contrariat preşedintele. El ştie mai bine decât toţi şi chiar în pofida tuturor ce e mai bine pentru fiecare şi pentru toţi împreună.

De aceea şi adaugă, ca să fie clar: “Dacă aş tolera tăcerea partidelor şi primatul interesului de partid în defavoarea interesului naţional aş putea să am sentimentul şi dvs să aveţi sentimentul că nu mi-am făcut datoria de preşedinte. Ori eu le spun partidelor parlamentare că este o urgenţă reorganizarea administrativă”. Mesajul? Partidele sunt rele pentru că reprezintă interese partinice, preşedintele e bun pentru că reprezintă interesul naţional. Serios?

Unde şi când am mai auzit asta? Tare mă tem că în multe contexte, dar contexte tare nefericite. Când este interesul naţional dintr-o ţară sau alta reprezentat de voinţa unui singur om? Când sunt ignorate opiniile majorităţii şi aplicate directivele unui singur mare “înţelept”? Când sunt partidele blamate şi dispreţuite de la cele mai înalte tribune ale s