Nimic n-ar fi fost posibil în tenebroasa afacere a traficului cu certificate de revoluţionar fără contribuţia decisivă a şefilor care au condus de-a lungul timpului SSPR. Fără să fi reuşit să pună ordine în debandada infracţională, dar măcar fără să facă escrocherii, au fost şi excepţii: Petrişor Morar (PD), cu mandat între 2005-2006 şi Puiu Nicolae Fesan (PNL) cu mandat între 2007-2009.

Bebe Ivanovici, zis şi „Certificat“, a condus SSPR la mijlocul anilor ´90. Revoluţionar cu patalama, pe baza unui deget rupt şi a unui pumn primit în falcă, el a intrat imediat în FSN şi s-a făcut util echipei Iliescu. Când, în 13 iunie 1990, TVR şi-a închis emisia, din ordin politic, şi nu din cauza unei aşa-zise lovituri de stat legionare, „regia de montaj era plină de civili. Şi în mijlocul lor trona, în ţinută de campanie, Bebe Ivanovici“, relatează Dumitru Iuga. D-l Bebe a beneficiat din plin de Legea 42, dobândind terenuri, indemnizaţie şi, ca bonus, graţiile capilor FSN/PDSR/PSD. Îl ştia şi îl admira pe Adrian Păunescu din vremea ceauşismului. „Mergeam la Cenaclul Flacăra, mă refulam (sic!)“, povestea jovial d-l Bebe, adăugând: „când mai prindeam un peşte sau pui sau fructe i le duceam la casa din Dionisie Lupu“. Ca şef al SSPR, acoperă ţara cu certificate (în vreme ce standardul lui de viaţă atinge cote ameţitoare); atribuie zeci de loturi la Snagov unor aşa-zişi revoluţionari; tipăreşte vreo 43.000 de certificate de revoluţionar şi, în final, dă o gaură statului de 63 de milioane de lei vechi. Cercetat de PNA, nu primeşte nicio pedeapsă, dar este mazilit de partid, rămânând trist în vile, limuzine, munţi de bani şi, desigur, sub umbrela generoasă a „Legii recunoştinţei“.

Emilian Cutean, fost strungar, cascador şi inginer, ocupă între 2000-2004 funcţia de şef al SSPR. Şi el revoluţionar orientat, şi-a ales ca sediu al organizaţiei sale Club 22-CC, dar şi ca loc