Din ce în ce mai uimiţi şi bulversaţi – dar cel mai adesea dezgustaţi – suntem părtaşi volens-nolens, mai mult sau mai puţin, la circul tragicomic care se desfăşoară de mai bine de 20 de ani pe scena politică românească. Un circ ieftin oferit de o clasă politică imatură şi incapabilă să înţeleagă care sunt în aceste momente priorităţile reale ale României, dar şi pericolele deloc inventate. Împărţiţi în două tabere, dând dovadă de infantilism politic, o mare parte din români pun acum trup şi suflet în a se manifesta pro-Băsescu sau pro-USL. Atâta energie consumată aiurea ar merita cu siguranţă o cauză mai bună. Atât de o parte cât şi de alta se aruncă în luptă acuzaţii grave, făcându-se un trafic abracadabrant şi nepermis de imoral cu informaţii mai mult sau mai puţin secrete care se scurg (oare cum?) în atât de independenta media românească (o glumă bună de adormit Mitzura). A te situa în afara acestui circ penibil şi pueril înseamnă să rişti a fi catalogat drept lipsit de civism, de patriotism şi de ce nu…vândut unor ”cercuri străine”. Altele binenţeles, decât cel pro-Băsescu sau pro-USL. Pentru românii neimplicaţi afectiv şi tocmai de aceea raţionali, sătui şi scârbiţi de acest circ perpetuu şi puternic mediatizat, cu un puternic iz balcanic de hazna desfundată în văzul lumii, acest “spectacol naţional” oferit de discursurile semi-patetice ale lui Băsescu, Ponta sau Antonescu, ceea ce se întâmplă e tot mai penibil şi dezarmant. Părtaşi împotriva voinţei noastre – aşa cum am mai spus – la acest circ naţional, nu poţi să nu te gândeşti la faptul că în acest moment există cu certitudine două Românii. Una strălucitoare, lipsită de griji, cea a oligarhiei postdecembriste născută din nimic, dar care a acces cu neruşinare şi infatuare la putere şi bogăţie – cel mai adesea prin politică – alternând de atunci încoace (aproape) democratic la conducerea ţării şi o Român