Pentru a vizualiaza GALERIA FOTO, faceti click pe imaginea de mai jos
Multumim pentru fotografii d-lui doctor Emil Tomescu
L-au spart cu toporul şi l-au încărcat ţiganii în căruţă. Sub ochii lacomi ai poliţiştilor. Acum, în iulie, prin praful amestecat cu bucăţi de cărămizi şi fiare contorsionate, se mai zăresc şuruburile motorului. Amestecate, şi ele, două zile mai târziu, cu pietrişul cărat de cupele excavatoarelor, care nivelează totul democratic, în numele fluidizării traficului. Noi am plătit aurolacii să ne păzească lucrurile. I-am îmbrăcat, le-am dat de mâncare şi i-am pus să doarmă în faţa casei ca să putem ciupi câteva ore de somn. Ei ne-au păzit. Până şi ăştia au înţeles mai bine în ce situaţie ne aflăm, spune cu năduf Mariana Iliescu. Aşa au reuşit să salveze scara interioară a casei, care zace dezmembrată în curte. Poate o s-o ia la Muzeul Ţăranului, că ne-a căutat cineva de acolo, altfel o să putrezească aici. În schimb, poarta şi ferestrele s-au făcut nevăzute.
Mai la vale, în partea care coboară spre Calea Plevnei, se lucrează în draci. Pe margine, îngrămădite lângă zidurile ciopârţite, o cişmea de bronz, un munte de boarfe, glasvanduri făcute fărâme şi cioburi din ceea ce cândva a fost un şemineu de teracotă italiană. Din fostele case n-a mai rămas decât amintirea numerelor şi a unor istorii pe care demolaţii le-au luat cu ei sau le-au lăsat vecinilor scăpaţi de buldozere. Au belit tot. Praful şi pulberea s-a ales. Ţară de sifilitici. A început Ceauşescu, acu´ a terminat Oprescu, strigă mânios un bărbat, gesticulând ameninţător spre muncitori. E nebun, acum două luni, când s-a dat ordin să se întrerupă lucrul, tot aşa făcea. Arunca blestemăţii cât e ziua de lungă, de parcă noi am fi vinovaţi. Înţeleg că una dintre casele demolate fusese a lu´ bunicu-său, mare general pe vremuri sau cam aşa ceva. Dracu´ mai ştie, că mul
